Dictionar explicativ pentru stiinta si tehnologie roman-englez-francez. Electroenergetica

ELABORARE:

Acad. Gleb DRAGAN, prof.dr.ing. Mircea Dimitrie CAZACU, prof.dr.ing. Gheorghe COMANESCU, prof.dr.ing. Alexandru DIACONU, prof. dr. ing. Nicolae GOLOVANOV, prof.dr.ing. Sorin HURDUBETIU, prof.dr.ing. Mircea EREMIA, prof.dr.ing. Calin MUCICHESCU, prof.dr.ing. Bogdan NICOARA, prof.dr.ing. Petru POSTOLACHE, prof.dr.ing. Ioan VIZITEU, conf.dr.ing. Viorel BADESCU, conf.dr.ing. Marian COSTEA, conf.dr..ing. Sorina COSTINAS, conf.dr.ing. Virgil DUMBRAVA, conf.dr.ing. Ioan TRISCIU, conf.dr.ing. Paul ULMEANU, dr.geol. Doru BADESCU, dr.ing. Constantin BONDAR, dr.ing. Natalia BURCHIU, dr.ing. Mihai DOGARU, dr.ing. George A. FLOREA, dr.ing. Costica MURGOCIU, dr.ing. Anca POPESCU, dr.ing. Petre TERZI, dr.ing. E.VERGOTI, ing. Hermina ALBERT, ing. Stefan HOTOPELEANU, ing. George LAVROV, ing. Octavian GHEORGHE, ing. Oprea NICULAE, ing. Mircea PAUNESCU;

REVIZIE STIINTIFICA: Conf.dr.ing. Marian COSTEA – Universitatea Politehnica Bucuresti;

PREFATA:

Cunoasterea evolueaza in mod continuu, progresul este adeseori rapid, informatia stiintifica si tehnica circula fara incetare pe glob, aceasta ducand la aparitia unor termeni noi in stiinta si tehnologie, mai intai in limbile de circulatie internationala, creand si cerinta de adaptare in toate limbile si punand probleme – uneori dificile – nevoii de exprimare. Evolutia continua a cunoasterii impune permanent necesitatea de definire a unor termeni noi.

Se constata ca terminologia in domeniile stiintei si tehnologiei este adeseori adaptata necontrolat. Uneori termeni comuni sunt adaptati pentru a descrie sensuri noi in stiinta, ceea ce poate genera confuzii grave pentru lingvistul familiarizat cu limbajul comun, dar nu si cu noua terminologie stiintifica. In limba romana se observa introducerea unor termeni noi, sub influenta unor limbi de larga circulatie (in primul rand engleza, dar si limbile germana si franceza). Uneori comoditatea specialistilor din domeniile stiintifice si tehnice, alteori graba sau lipsa timpului de gandire sau de consultare cu lingvistii, poate uneori ignoranta, fac ca limbajul de specialitate sa sufere o dezvoltare necorespunzatoare, prin introducerea unor termeni care sunt in dezacord cu specificul limbii romane, alteori prin evitarea nejustificata a termenilor existenti in limba romana si care ar putea fi folositi fara nevoia de a adopta termeni straini.

Cerintele de adaptare la reglementarile comunitare, in vederea integrarii in Uniunea Europeana, impun folosirea unei terminologii corecte in stiinta si tehnologie, pentru a asigura traducerea (transcrierea) documentelor europene in limba romana. Aceasta cerinta se refera de fapt la nevoia mai larga de adaptare a terminologiei la toata literatura stiintifica si tehnica publicata in limba romana. De aceea este necesara definirea clara a termenilor utilizati, care trebuie sa exprime esenta, dar si generalul obiectului sau fenomenului descris.

Limbajul formal, caracteristic unui domeniu stiintific sau tehnic, se construieste in analogie cu limbajul obisnuit; in acelasi timp, fiecare domeniu isi lasa amprenta asupra limbajului curent, in masura in care patrunde in constiinta publica. Este rolul definitiilor, prin pozitia lor de conexiune intre concepte si termeni, intre cunoastere si limbaj, sa stabileasca relatiile de legatura. Definitiile referitoare la concepte, si nu la cuvinte, sunt acelea care prin natura lor cuprind cunoasterea. Terminologia stiintifica si tehnica influenteaza evolutia si imbogatirea limbajului odata cu dezvoltarea cunoasterii.

Academia Romana, asumandu-si rolul traditional de a cultiva stiinta si cultura, dar si acela de a urmari evolutia si de a promova cultivarea limbii romane, considera de datoria sa ca elaborarea unei terminologii corecte in domeniul stiintelor exacte sa fie o preocupare de baza, concretizata intr-un program prioritar. Acest rol si l-a asumat Comisia de Terminologie pentru Stiintele Exacte (C.T.S.E.). Activitatea Comisiei s-a axat pe domeniul stiintelor tehnice si tehnologiei, domenii in care evolutia cunoasterii este cea mai rapida. Pana astazi au aparut la Editura Academiei 39 dictionare explicative, de volum redus, cuprinzand termenul descriptor, insotit atunci cand este cazul de sinonimele lui. Descriptorul este urmat de traducerea echivalenta in mai multe limbi de circulatie internationala, precum si de definitia sa in limba romana. La sfarsitul fiecarui volum exista un index de corespondenta intre denumirile termenilor in limbile straine si denumirea in limba romana.

Mentionam ca, limba fiind comuna, expertii Academiei Romane din Comisia de Terminologie pentru Stiintele Exacte colaboreaza cu colegii din cadrul Academiei de Stiinte a Republicii Moldova, elaborarea terminologiei fiind efectuata de specialisti recunoscuti (academicieni, cadre universitare) din fiecare domeniu al stiintei si tehnicii.

Consideram ca prin publicarea dictionarelor de terminologie stiintifica si tehnica, Academia Romana pune la dispozitia specialistilor un intrument extrem de util si necesar, sperand ca acestea vor fi recunoscute ca atare de comunitatea utilizatorilor.

Acad. Ionel HAIDUC, Presedintele Academiei Romane

INTRODUCERE:

Pentru exprimarea cat mai corecta a unui proces sau a unei marimi trebuie sa recurgem la un limbaj specializat. Modalitatea prin care substantivele se combina intr-o propozitie indica modul in care obiectele la care se refera sunt intr-o relatie unele cu altele. In timp ce obiectele sunt intr-o relatie spatiala, cuvintele sunt intr-o relatei logica. Cuvantul este in acelasi timp simplu si complex, avand o semnificatie precisa numai daca are un suport, o idee clara si distincta. Data fiind complexitatea sa deosebita, cuvantul cedeaza locul lexicului si unitatii lexicale in lexicologie in timp ce termenul il inlocuieste in terminologie.

Terminologia ca o disciplina caracteristica trebuie sa recurga la diferite stiinte (semantica, lexicologia, limbaj pentru un domeniu specific) dupa cum terminologia presupune – totodata – documentatie, clasificare, nomenclatoare.

Aspectul teoretic al terminologiei se refera la dezvoltarea si ordonarea termenilor stiintifici intr-un sistem terminologic, care sa se coreleze cu sisteme de concepte apropiate. In analiza finala definitiile, referitoare la concepte si nu la cuvinte, sunt acelea care cuprind cunoasterea.

Un termen reprezinta veriga de legatura intre observarea empirica si cunoasterea stiintifica. De fapt un termen este exprimarea unor obiecte sau fenomene sub raportul generalitatii lor, dar in afara de adevar si fals, numai rationamentul, bazat pe experienta, intregeste valoarea de adevar. In stiinta si tehnologie pentru exprimarea cat mai corecta a unui proces sau a unei marimi trebuie sa se recurga la un limbaj, un limbaj al termenilor care consta dintr-o structura conceptuala cu relatii prestabilite intre concepte si care prin definitii este legat de termeni.

In perspectiva cognitiva limbajul formal foloseste un sistem conventional simbolizand structurile gandirii. Limbajul formal se construieste in analogie cu limbajul obisnuit. El reprezinta legatura dintre gandire si vorbire, modalitatea de a exprima si de a comunica gandirea.

In realitate numai un limbaj cognitiv corespunzator permite transmiterea cunoasterii intr-un domeniu dat, implicit in electroenergetica, caracterizata printr-o complexitate deosebita, datorita si multitudinii subdomeniilor.

Cerintele de adaptare la reglementarile comunitare, odata cu integrarea in Uniunea Europeana, impune folosirea unei terminologii corecte in stiinta si tehnologie pentru a asigura transcrierea documentelor europene in limba romana. Aceasta se refera de fapt la nevoia mai larga a terminologiei la literatura stiintifica si tehnica publicata in limba romana.

De aceea este necesara definirea clara a termenilor utilizati, care sa exprime esente, dar si generalul fenomenului descris.

Conceptele care fac parte din domeniul Electroenergetic au fost sistematizate, in functie de apartenenta lor semantica si logica, acoperind urmatoarele subdomenii: Energetica generala, Echipamente elactrice de inalta tensiune, Surse inepuizabile de energie, Sisteme de protectie si automatizari, Calitatea energiei electrice, Mentenanta si fiabilitatea sistemelor electroenergetice, Linii electrice aeriene, Statii si posturi de transformare, Retele electrice, Utilizarea eficienta a energiei electrice, Piata de energie electrica, Managementul energiei, FACTS, Inteligenta artificiala, SCADA – Supervisory Control And Data Acquisition – monitorizare, comanda si achizitie de date, Compatibilitate electromagnetica, TTI – Tehnica Tensiunilor Inalte, Producerea distribuita a energiei electrice, Protectii si automatizari in sisteme electroenergetice, Sisteme energetice.

Consider ca prezentul dictionar explicativ in domeniul Electroenergetic, rezultat al activitatii unui numar important de cadre dactice si specialisti din institutii de profil electroenergetic, indeplineste conditiile unui dictionar elaborat sub egida Comisiei de Terminologie pentru Stiinte Exacte.

Academician Gleb DRAGAN

CUPRINS:

Prefata VII
Introducere IX
Indicatii de utilizare XI
Termeni de specialitate 1
Index englez-roman 793
Index francez-roman 947
Surse bibliografice 1113

INDICATII DE UTILIZARE:

Pentru facilitarea consultarii dictionarului privind domeniul „Electroenergetica” supunem atentiei cititorilor urmatoarele precizari. Dictionarul cuprinde peste 9500 de termeni, fiind structurat pe doua sectiuni:
– prima sectiune prezinta o serie de termeni importanti utilizati in domeniile Electroenergeticii;
– a doua sectiune cuprinde indexul englez-roman si francez-roman, al termenilor definiti in prima sectiune. Prima sectiune a dictionarului explicativ contine in principal lista alfabetica a termenilor din domeniul mentionat redati cu caracter bold, si anume:

Termenii de baza (descriptorii) in limba romana sunt insotiti de termenii corespunzatori in limbile engleza, franceza (redati cu caractere italice) si de definitiile conceptelor. Daca exista vecinatate lexicala, atunci descriptorul (in limba romana) este insotit de sinonimele corespunzatoare precedate de de simbolurile: “?, =!, =• “, dupa cum sinonimele sunt recomandate, nerecomandate, respectiv unele abrevieri sau simboluri literale.

Componentele acestei inregistrari sunt separate prin semnul grafic „/”. Non-descriptorii prezenti de asemenea in lista alfabetica (sinonimele romanesti recomandate sau sinonime prescurtate sau sinonime nerecomandate, respectiv unele abrevieri sau simboluri literale) sunt urmati de semnele de trimitere la termenul de baza corespunzator, inversele celor de la paragraful anterior), unde se afla si definitia acestuia. Definitiile conceptelor sunt fie preluate (si uneori prelucrate) direct din sursele bibliografice romanesti, fie preluate si traduse (eventual prelucrate) din publicatiile ISO, CEI.