Tiberiu Eremie. Un om de omenie, un demn exemplu de urmat

CUPRINS

Sa nu mai uitam!;
Argument;
Un om de omenie;
Note.

SA NU MAI UITAM!

„Civilizat nu este cel ce stie multe numai pentru sine si pentru epoca sa, ci acela care isi comunica cunostintele si le lasa mostenire la posteritate, spre a folosi si ajunge mai departe cu dansele…“ Aceste cuvinte rostite, acum 150 de ani, de unul dintre titanii culturii romanesti, Ion Heliade Radulescu, sunt cu atat mai actuale astazi cu cat societatea romaneasca nu-si poate schimba mentalitatile si nu poate evolua fara cunoasterea si experienta dobandita de la inaintasi.

In acest spirit vad eu publicarea lucrarii „Un om de omenie. Tiberiu Eremie – un demn exemplu de urmat“, a profesorului Virgiliu Z. Teodorescu, pentru care il felicit si ii aduc multumiri in numele constructorilor.

Cred insa ca se cuvine a sublinia ca, inlaturand colbul uitarii asternut mai bine de trei sferturi de veac asupra personalitatii inginerului Tiberiu Eremie, profesorul Virgiliu Z. Teodorescu face un act de dreptate fata de un om care a fost predestinat sa zideasca constructii remarcabile.

Inca un argument deloc de neglijat in sustinerea acestei carti este prezentat de faptul ca, in mod nedrept, se vorbeste atat de putin despre cultura noastra tehnica, despre cladirile si oamenii care le-au realizat. Desigur, „oamenii sunt sub vremi“ si traiul zilnic poate abate atentia tocmai de la acei oameni, semeni ai nostri, care infaptuiesc lucrarile care ne confera confortul si siguranta, care contribuie la crearea mediului nostru de viata. Socotesc insa ca o societate organizata si constienta de nevoile sale are datoria sa puna in lumina toate faptele care-i sunt benefice.

Si, cartea profesorului Virgiliu Z. Teodorescu pune in lumina, cu talent si rigurozitate, viata si opera unui ilustru constructor, cel care a fost Tiberiu Eremie, model de conduita si de ceea ce inseamna lucrul bine facut.

Principii ca loialitatea fata de tara, cinstea, corectitudinea, competenta, profesionalismul, simtul responsabilitatii, generozitatea si puterea exemplului personal – acestea sunt pietrele de temelie pe care s-a format omul si inginerul Tiberiu Eremie.

Tiberiu Eremie s-a nascut in anul 1875 in comuna Purcareni (Satu Lung). A urmat liceul „Andrei Saguna“ din Brasov si apoi cursurile Scolii Politehnice din Zurich. Obtine diploma de inginer in anul 1897, ca sef de promotie. Apreciat pentru seriozitatea si pregatirea dovedite, i se propune sa ramana in Elvetia.

A inteles insa sa vina in tara pentru a-si pune cunostintele in slujba realizarii unor lucrari publice de care era atata nevoie.

Este imediat angajat la Serviciul de Studii si Constructii din Ministerul Lucrarilor Publice condus de profesorul inginer, inspector general Elie Radu. Aici, sub indrumarea lui Elie Radu, va deveni un promotor al noului material aparut in Europa – betonul armat – alaturi de mai tanarul sau coleg, inginer Gogu Constantinescu.

De altfel, in anul 1903 inginerul Tiberiu Eremie tine o conferinta la Congresul Asociatiei Romane pentru Raspandirea si Inaintarea Stiintei „Comunicare asupra betonului armat“, publicata in lucrarile Congresului, in care expune principalele sisteme si uvrage“ din Europa, apoi normele de calcul admise si incercarile de laborator, si sfarseste sfatuind pe colegi sa caute a introduce cat mai mult betonul armat, caruia ii prevede „un viitor stralucit“. Se cuvine sa aratam ca tot atunci Serviciul de Studii si Constructii construieste pentru incercarea in curtea S.N.P.S. din Bucuresti o grinda de proba avand circa 8,00 m deschidere, cu sectiunea in T, grinda ce astazi se pastreaza la intrarea in Facultatea de Constructii Bucuresti.

Dar, spiritul sau intreprinzator si dornic de actiuni nu se putea multumi cu ocupatia de functionar intr-un serviciu de stat si, in 1906, imbratiseaza cariera de antreprenor.

Inginerul Tiberiu Eremie a inteles sa-si marcheze trecerea prin viata realizand un numar impresionant de edificii si lucrari publice.

Catedrala Incoronarii de la Alba Iulia, Arcul de Triumf, Palatul Cantacuzino, astazi gazduind Muzeul National „George Enescu“, Palatul Facultatii de Drept, Palatul Sindicatului Ziaristilor, Palatul Societatii Studentilor in Medicina, Palatul „Tinerimea Romana, Teatrul „Roxy“ de pe strada Lipscani, Catedrala Bisericii Ortodoxe din Cluj, Catedrala din Timisoara, Biserica din Blaj sunt cateva dintre edificiile construite cu competenta si profesionalism si ale caror soliditate si trainicie au fost confirmate de-a lungul timpului.

Sa adaugam si numeroasele lucrari publice de la poduri si alimentari cu apa, la corectari ale cursurilor raurilor si indiguiri, si vom avea imaginea operei acestui mare ziditor.

Activitatea tehnica a lui Tiberiu Eremie imbratiseaza astfel o perioada constructiva de peste 30 de ani, timp in care el s-a ilustrat „ca un mare organizator, un spirit curajos de initiativa, o vointa tenace de infaptuire si un dar gospodaresc rar“.

Loial tarii sale, el a inteles ca beneficiile realizate din lucrari sa nu fie depuse in banci straine ci sa le intrebuinteze „pentru a amorsa si fecunda alte intreprinderi utile“. Tiberiu Eremie a creat, animat si administrat o serie de societati tehnice si industriale, cu capital exclusiv romanesc, precum societatea „Dambovita“ pentru fabricarea cimentului, societatea „Creditul Tehnic“ si
societatea de „Materiale de Constructii“.

In toata activitatea, inginerul Tiberiu Eremie a fost inconjurat numai de personal romanesc, „avand deplina incredere in munca romaneasca“ pe care a promovat-o si protejat-o.

Pentru a apara, promova si sprijini activitate antreprenoriala, a acceptat sa-si dedice timpul necesar in calitate de presedinte al Sindicatului antreprenorilor de lucrari publice si particulare, presedinte al Bancii Sindicatului Antreprenorilor si vicepresedinte al Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania.

A incurajat harnicia si initiativa romaneasca si si-a dat obolul cu generozitate pentru operele de bine.

Amintesc numai „modul cum a contribuit la totala metamorfoza a satucului Fieni“. Gratie societatii „Dambovita“, Fieni a devenit o statiune climaterica, despre care multi spuneau ca „are ceva din splendoarea Sinaiei“.

A construit aici un impunator Palat al Caminului Cultural „Dambovita“, cu sala de teatru, sala de conferinte, biblioteca, baie populara, dispensar si altele pentru oamenii locului.

Cred ca noi cei de astazi, specialisti si autoritati, impreuna cu societatea „Carpatcement Holding“, avem datoria morala, dar sunt convins si practica, sa infiintam in localitate un Muzeu al Cimentului si Betonului – „Tiberiu Eremie“.

De asemenea, il gasim in diverse societati culturale: presedintele societatii „Transilvania“ pentru ajutorul studentilor si elevilor meseriasi romani, membru al societatii „Liga Culturala“, membru al societatii „Tinerimea Romana“ etc.

„Inteleapta si prodigioasa lui activitate – spunea Virgil Caraivan in 1939 – il asaza pe Tiberiu Eremie alaturi si dupa ilustrul inginer Ion G. Cantacuzino.“ Si astazi inca, in multe locuri din tara mai putem intalni capodopere semnate „Inginer Tiberiu Eremie“. Ca o garantie a performantei, evocand personalitatea marelui constructor, un exemplu ilustru pentru generatiile de astazi, profesorul Virgiliu Z. Teodorescu ne daruieste o opera, in primul rand cu virtuti educationale. O carte ce merita sa fie citita.

14/01/2013
Prof. dr. ing. Niculae Noica