Ultima Conferinta

Roman distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze (2008)

Traducere de Rodica Baconsky si Alina Pelea

Septembrie-decembrie 1989… Ultima Conferinta Est-Vest, cea care consemneaza stingerea unei lumi si rasaritul alteia. Intr-o Londra cufundata in ceata, Europa divizata isi proiecteaza si isi scrie Istoria.

„Doamne, cata si ce mai materie prima! Va dati seama ce inseamna pentru un autor sa aiba la indemana astfel de personaje! De la macelarul sovietic autentic pana la monseniorul din commedia dell’arte, trecand pe la Minerva Callipygos si aristocratul belgian scapatat, odihneasca-i-se in pace nobila cenusa! Si, cireasa de pe tort, doi bufoni: Heikki – ingerul alb, si Milescu – cavalerul negru. Si chiar reprezentanti ai fratilor nostri mai putin evoluati: Marx, capitalistul yankeu reconvertit in saint-bernard, Sir Alec, canisul Maiestatii sale Primul Ministru.”

„- Da!

Milescu si-a pierdut intr-atat stapanirea de sine incat, pentru prima data de la deschiderea Conferintei, a vorbit in propria lui limba. Si, mai exact, a spus acest Da care e un spin nesuferit in inima oricarui roman get-beget.

Acest Da vesteste oare sfarsitul razboiului rece, sfarsitul anuntat de Gorbaciov in Malta? Ar fi logic sa fie asa din moment ce patru decenii de infruntare Est-Vest au stat sub semnul lui Niet.”