Sus la munte, la izvor. Contributii la istoria alpinismului din Romania. Editia a II-a. Vol.1+2

„Oamenii nu vor sa stie adevarul, Matt. E neplacut. Si le provoca insomnii…”

(pelicula „Safe House”, 2012)

DESPRE ISTORIE

Legat de cunoasterea istoriei mersului pe munte, domeniul nu a suscitat interesul egal al tuturor palierelor de virsta.

In ce-i priveste pe tineri, acestia au ignorat ca lucrurile sint trecatoare, privind in consecinta cu dispret moarta stiinta a trecutului – atitudine amplificata de modul deloc juvenil in care generatiile experimentate prezinta lucrurile de altadata.

Legat de asa – altminteri naturala – atitudine, ma vad obligat aici sa-i dezamagesc aici pe cei in floarea virstei cu o apreciere. In ciuda impresiei de moment, inevitabil le va sosi si lor timpul cind, fatalmente afectati de schimbari, vor da credit istoriei, ideii ca Timpul nu sta… Ca argument, culeg din aceeasi pacatoasa istorie un exemplu. Un cunoscut (cu numele de familie poate cel mai raspindit in Romania), in anul in care ambii serbam un sfert de veac sub soare, s-a declarat iritat de „mosi”. Ei, cine credeti ca peste numai 10-12 ani vitupera asupra lipsei de deferenta fata de un presedinte de club alpin? Ati ghicit…

Cazind in extrema opusa, cei in virsta au exagerat cu trimiterile siropoase ori chiar intentionat inexacte la vremurile de demult (relatari mai totdeauna favorabile siesi ori amicilor):

„Douazeci si cinci de ani n-am cunoscut alta gazduire de noapte (decit a bordeielor ciobanesti, n. M.O.) pe munte si n-am avut altfel de acoperamint decit bolta instelata, ori cerul innourat, amenintator, chiar ploaia persistenta” (Mihai Haret).

La 1929, „drumetia de munte se facea in conditii care intrau de-a dreptul in categoria actelor de eroism; aceasta in ceea ce priveste Bucegii, caci despre ceilalti masivi, cu exceptia regiunii nordice a Fagarasilor, ce sa mai vorbim…” (Ioan Nistorescu)

„Fiecare cuta de pamint, fiecare scorbura a Carpatilor a fost pentru noi, Romanii, un loc de adapost si mintuire, si Carpatii providentiali au tinut front alaturi de piepturile ostasilor nostri in contra navalitorilor […] Ma adresez tineretului in special, ca evocindu-le trecutul sa stie a spune urmasilor ca muntii nostri isi au legendele lor, ca muntii Carpati au fost casa strabunilor si leaganul romanismului, aparati apoi prin energia si puterea bratelor predecesorilor […] A cunoaste cuiburile de adapost ale stramosilor, caci numai asa se poate intelege marile greutati infruntate de ei spre a lasa o mostenire atit de minunata.” (Russe Stanescu, farmacist in Sinaia)

Cu asemenea repere, autorii postbelici au renuntat doar in parte la excese… In ce ma priveste, drept suport al interesului pentru trecut sint tentat sa reproduc afirmatia: „Exista doua lucruri a caror greutate nu o simtim, dar fara de care nu am putea trai: aerul si istoria”. Atari vorbe mari insa – o stiu si sper sa n-o uit curind – produc interlocutorului o impresie oarecare ori genereaza chiar ironii, daca nu demonstrezi, cu pragmatismul debutului de nou mileniu, cui prodest.

Sa vedem, prim urmare, la ce i-ar servi montaniardului…

Una, iti ofera un plus de satisfactie cind strabati o zona. Orice s-ar spune despre excesiva imprastiere a mintii numita imaginatie, este de un sarm incontestabil sa te stii pe urmele unui Radu Titeica, Nae Dimitriu ori Niculae Baticu (puteti adauga un Floricioiu sau Viorel Nicolaescu), sa-ti imaginezi ce-o fi gindit omul razbind pentru prima data pe Creasta Picaturii, prin Furcile Galbenelelor ori depasind surplombele Fisurii Albastre.

Prinde bine si cind stai iarna, la gura sobei, cu o vreo noua aparitie editoriala in brate si-ti spui satisfacut: „Uite, dom’ne, ca am si eu habar de domeniu!”. Nu strica de asemenea, ca tot omul inteligent, sa inveti din erorile altuia (semnatarii unor memorii alpine, de pilda). Si, bineinteles, din reusitele acelorasi.

Ceva istorie turistica ne mai scuteste, indeosebi in primii ani de munte, sa cadem in extaz la expunerile cite unui specialist (in 2-3 poteci clasice) asupra hornului de doi lei din cutare faimos perete. Ori in fata rindurilor, zice-se docte, ale vreunui parinte de masiv. 1

1 „Si eu am fost tinar, dar in drumetie am fost educat altfel […] Noi aveam o conduita exemplara din momentul facerii rucsacului si pina la cel al desfacerii lui.”

(I. I. Dunareanu)

CUPRINSUL VOLUMULUI 2

RISIPITE PE NET 2000-2023 3
Despre istorie 5
Patru ani de la disparitia lui Niculae Baticu 7
Paralela de legenda 10
In fuga 18
Sotii Juvara 24
Cu damigeana in Poiana Costilei, acum 100 de ani 30
Intersectii. Carol Lehmann 31
Fratii Titeica, o privire in plus… 33
Ghinioane alpine 36
Fratii Alceu si Nestor Urechia 38
Cruci pe munti 45
Incredere in scrise. Vasile A. Marinescu 51
Draft de istorie turistica 57
Alexandru Beldie 61
Informatii despre componenti ai Gruparii Alpine
si apropiati ai acesteia 73
Despre alti alpinisti ai epocii 83
Tripleta Dimitriu – Baticu – Cristea, unghi poate interesant… 86
Util de stiut, poate…. 92
Grija de tineri… 94
Alexandru Stefanescu 97
Constantin Contes 99
Dan Popescu 104
Liliane Eremie-Trohany 107
Munte. Plus firea umana 109

ADDENDUM I 2019 111
Momente verzi 113
Porunca a… noua: sa nu minti 135
Sorin Tulea 140
Cartea „Amintiri din razboaie neterminate” 152

ADDENDUM II 2021-2023 157
Mitul Cuxi Serban 159
Spiritul revistei „Romania Pitoreasca” 222