Autobiografie cu esente monografice. Vol.I+II

Cartea poate fi cumparata direct de la autor
e-mail vladi@itcnet.ro
telefon 0722507545

DEDICATIE

O parte dintre personalitatile marcante care m-au onorat cu prietenia lor si care au atins un nivel profesional inalt, si-au datorat intr-o mare masura aceasta situatie si sotiilor lor.

Este foarte greu sa fii o sotie perfecta pentru un profesor universitar!

O asemenea sotie ideala a fost si este sotia mea!

Sunt deosebit de recunoscator pentru diversele sfaturi, recomandari si reconcilieri, pentru ajutorul, profesionalismul si rabdarea ei, pentru conversatiile constructive, placute si stimulative care m-au ajutat sa ma concentrez asupra aspectelor esentiale ale devenirii mele in timp.

Ii datorez mult sotiei mele, Mirela Nausica, pentru ca mi-a asigurat conditii optime de lucru si creatie si ca, fara sprijinul ei moral si tehnic, publicarea acestei autobiografii cu esente monografice, la varsta de 70 de ani, nu ar fi fost posibila.

Impreuna cu fiul nostru, Mihnea, care a dat sens si bucurie existentei tuturor din familia noastra, o asiguram de tot respectul, afectiunea si dragostea noastra!

Memoriei parintilor si bunicilor nostri, care ne-au dat dragoste pentru viata!

Prof. univ. dr. ing. Ion VLAD

JUDECATA DE APOI

Am selectat cateva crampeie de viata, care mi s-au parut caracteristice pentru perioada in care am trait.

Nu am avut intentia sa descriu nici „toate” petele de umbra si nici „toate” licaririle de lumina din trecutul meu. Am lasat sa fie deduse, sa fie judecate de catre cititori, deoarece pe toti ne asteapta o judecata finala. In religia ortodoxa se vorbeste de „Judecata de apoi” sub forma pe care a zugravit-o pictorul din vremea lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, pe peretii exteriori ai Manastirii Voronet.

„Judecata de Apoi” este sigura, daca nu sub forma in care este reprezentata la Manastirea Voronet, in mod sigur sub forma judecarii faptelor noastre de cei care vor veni dupa noi. De aceasta judecata, in mod sigur nu vor scapa decat cei care n-au facut nimic in viata lor. Cei care am facut, speram sa nu fim condamnati prea rau. Vor vorbi oare frumos despre noi, asa cum unii dintre noi vorbim astazi de personalitatile trecutului si despre inaintasii nostri? Depinde numai de noi. De ei depinde doar daca inteleg ideea ca omul este adesea subordonat contextului istoric si evenimentelor, nu invers, de subliniat fiind neputinta individului in fata marilor schimbari, a destinului istoric, o observatie lucida si atemporala despre conditia umana.

Fie ca recunoastem sau nu, dorinta de „nemurire” salasluieste in fiecare dintre noi. O prima modalitate este aceea ca prin copii sa ne vedem viata prelungita si, oricate necazuri ne-ar face zilnic, ii iubim. Cei care au nepoti isi simt viata prelungita si mai mult.

O alta modalitate de a satisface dorinta de „nemurire” ne este oferita de religia ortodoxa, care ne invata ca moartea nu este decat o trecere de la viata pamanteasca la cea vesnica, in care cei care au facut fapte bune vor fi rasplatiti, iar cei care au facut fapte rele vor fi pedepsiti.

O a treia modalitate de a satisface dorinta de „nemurire” este aceea de a crea, de a realiza o opera care sa dainuie si dupa moarte.

PREDOSLOVIE: O CARTE CARE MERITA CITITA

Posibilitatea de a binecuvanta publicarea volumului omagial destinat sa marcheze 70 de ani de viata ai Profesorului Ion Vlad este pentru mine si familia mea o dovada de pretuire si de nespusa bucurie. In anul 1984 m-am mutat in localitatea Lunca Priporului din comuna Nehoias.

In anul 1994 am fost instalat ca nou preot la „Parohia Nehoias” si am slujit in toate cele trei biserici ale acesteia: Lunca Priporului, Valea Nehoiasului si Jetu. Incet, incet am inceput sa-mi cunosc enoriasii, printre primii care m-au acceptat fiind Cateluta si Gheorghe Vlad si fiul cel mic al acestora, Dumitru (Fanica) Vlad si istorii ale familiilor din localitate. Asa am aflat ca evolutia familiei Vlad are ca punct de plecare anul 1852 (anul nasterii bunicului locuitorului Gheorghe Vlad – pe baza de documente), dar aceasta este mult mai veche. Familia provine din Ardeal (relatare verbala a lui Gheorghe Vlad, din povestirile bunicului sau). Pe langa continuitate aceasta familie a avut multa si inca mai are o anumita influenta locala.

Cateluta Vlad era o femeie credincioasa si inteleapta care s-a ocupat cu multa grija, iubire si devotament de cresterea si educarea celor doi fii ai sai, asigurandu-le cu multe sacrificii la inceputul anilor 1960, o educatie adecvata varstei si indrumandu-i catre credinta, bunatate si generozitate.

La un moment dat l-am cunoscut pe fiul ei cel mare, Ion Vlad, de care era tare mandra pentru ca era Profesor universitar la Bucuresti. De atunci am gasit intotdeauna un limbaj comun, rezultat al legaturilor de prietenie, admiratie si respect reciproc dintre familiile noastre. Ne-am intalnit de fiecare data cand ii vizita pe parintii sai, iar dupa decesul acestora atasamentul si nevoia de comunicare au crescut exponential.

Binecuvantez cu deosebita placere si admiratie un Inginer, un Profesor universitar care face cinste localitatii si comunei in care s-a nascut, un Prieten si un Om, pentru contributia sa dedicata de peste 40 de ani la modelarea prin stiinta si mai ales prin exemplu, a mii de suflete tinere – studenti, doctoranzi si colaboratori. Activitatea sa publicistica de nivel inalt este prezentata intr-un tratat monumental publicat recent cu titlul „Ingineria cutremurelor de pamant” (2 volume, 1474 pagini).

Activitatea sa ca Profesor si ca Inginer este prezentata in cadrul acestei lucrari autobiografice. Competent si pasionat, inteligent si staruitor, Profesorul Ion Vlad a adunat cu harnicie informatii, date si imagini istorice despre fosta sa comuna natala, mandra comuna Nehoias, definite ca „esente monografice”. Felicit pe autor si-l rog pe Hristos Domnul sa-i rasplateasca munca, dragostea si daruirea de sine aratate in aceasta lucrare.

Ii doresc Profesorului Ion Vlad, un reper de mandrie de-a lungul timpului pentru multi tineri din localitate, sanatate si binemeritate bucurii si il rog pe bunul Dumnezeu sa-i asigure in viitor un trecut cat mai lung, pentru a termina celelalte proiecte pe care le are in vedere.

Cu prietenesti si duhovnicesti binecuvantari!

Nicolae Moldoveanu,
prin harul lui Dumnezeu, fost preot paroh al Parohiei Nehoias

ELEVUL CU CARE MA MANDRESC CEL MAI MULT

Profesorul ION VLAD implineste in plina iarna varsta de 70 de ani. O varsta frumoasa. O viata dedicata din anii tineretii si pana astazi formarii si educarii tineretului universitar si cercetarii stiintifice intr-un domeniu vital al societatii, cel al invatamantului de constructii din Romania.

La data de 15 septembrie 1972 am devenit profesor la disciplina „Constructii civile si industriale” din cadrul „Liceului de constructii nr. 1” din Bucuresti, primul liceu cu acest profil din tara. In acelasi an am fost numit si director adjunct al liceului si aveam printre atributii si instruirea practica a elevilor. Asa am auzit de elevul Vlad Ion, pe care l-am cunoscut ulterior la orele mele de curs, ca profesor la disciplina mentionata. Mi-a atras atentia imediat deoarece urmarea cu mult interes cursul, dar mai ales vazand modul ordonat in care desena si lua notite.

L-am cunoscut mai bine in calitatea sa de sef de clasa si prin faptul ca multi dintre colegii mei profesori vorbeau foarte frumos in cancelarie despre elevul Vlad Ion. Maistrii-instructori erau foarte multumiti de modul cum se comportau elevii din clasa din care facea parte, de seriozitatea colegilor sai, iar un plus de apreciere era acordat intotdeauna in cadrul inspectiilor elevului Vlad Ion.

Am fost placut surprins sa aflu de la maistrul-instructor Marin Ionescu ideea, propunerea si viziunea elevului Vlad Ion privind crearea unui spatiu de relaxare pentru elevi pe un teren neamenajat situat la dreapta intrarii in curtea liceului. In calitatea sa de sef de clasa a organizat „destelenirea” zonei mentionate (indepartarea arbustilor si buruienilor) precum si amenajarea primara a acesteia. A fost un moment de declansare a ideilor. In perioada imediat urmatoare doamna profesor Elena Stellu a conceput si a coordonat realizarea unui ansamblu monumental pe care l-a denumit „Panze subtiri”, alaturi de care a fost montat pe un soclu si bustul marelui inginer constructor Anghel Saligny, opera de inceput a unui elev extrem de talentat al liceului.

„Liceul de constructii nr. 1” era renumit pentru seriozitatea actului de invatamant asigurat de profesorii sai. La disciplina „Matematica” profesoara Camelia Ciudin, diriginta clasei, era perceputa ca fiind deosebit de exigenta. Profesorul de la disciplina „Limba si literatura romana” era intransigent. Directoarea Eugenia Balasa a reusit sa inchege un corp de profesori cu competente ridicate, deoarece cea mai mare dorinta a dumneaei era sa genereze educatie.

Se dadeau note relativ mici, foarte rar obtinea cineva un zece, iar ca sa obtii un 5 trebuia sa stii de 5! Elevii nu invatau pentru note, indraznesc sa spun ca invatau pentru placerea de a evolua. Nota era un simplu indicator al masurii in care acestia reuseau sa-si insuseasca materia predata, iar la „Liceul de constructii nr. 1” acest indicator era corect.

Elevul Ion Vlad a fost cel cu care s-a sfatuit diriginta clasei, prof. Camelia Ciudin, asupra unui mod eficient de a invata mai mult la disciplina matematica: adoptarea programului „Ne pregatim pentru bacalaureat”, in cadrul caruia diriginta propunea saptamanal probleme de rezolvat mai dificile in raport cu manualul, le discutau si le rezolvau. Elevii primeau si probleme de rezolvat in vacante. La concursul de matematica intitulat „Unde-i greseala” echipa condusa de elevul Ion Vlad s-a clasat intotdeauna pe primul loc.

Profesorul de la disciplina „Limba si literatura romana” a sesizat ca elevul Ion Vlad citea mult, „venea la ore temeinic pregatit, raspundea clar si sistematic la intrebari si expunea subiecte intr-un limbaj parca antrenat. Acest aspect l-a intrigat si a inceput sa dialogheze cu elevul, sa-i recomande carti pe care sa le citeasca si sa poarte discutii pe seama acestora.

Foarte silitor si disciplinat, an de an, elevul Ion Vlad a obtinut „Premiul I” cu medii generale peste nota 9 (noua). La bacalaureat a obtinut media generala 10 (zece), singura nota maxima din istoria de pana atunci a liceului.

A devenit un bun inginer constructor, fapt atestat de multiplele lucrari de proiectare realizate in calitate de sef de proiect, de expertizare a constructiilor existente si de urmarire pe santier a solutiilor de consolidare adoptate. Dupa repartitie si stagiul de doi ani in productie a devenit cadru didactic universitar, trecand fara „sa arda” etapele prin toate treptele: asistent suplinitor, asistent titular, sef de lucrari, conferentiar si profesor. Cu ocazia promovarii concursului de profesor s-a constatat ca a devenit profesor universitar la varsta cea mai mica de pana atunci din istoria Universitatii.

A creat cu fonduri de la Banca Mondiala un centru de cercetare modern cu titlul: „Centru National de Inginerie Seismica si Vibratii” in care timp de 20 de ani studentii, doctoranzii si tinerii cu abilitati de cercetare au avut la dispozitie dotari (echipamente, calculatoare si programe de calcul, centru de documentare etc.) cel putin identice cu cele dintr-un centru de cercetare din Statele Unite.

A fost un cadru didactic reprezentativ al corpului profesoral universitar timp de 40 de ani, a scris singur, s-au in colaborare, 10 manuale si carti tehnice, a publicat in tara, dar mai ales in strainatate peste 90 de lucrari, la marea lor majoritate fiind unic autor.

Folosind acest prilej aniversar, rog sa-mi fie permis sa-i adresez cu ocazia implinirii a 70 de ani de viata cele mai sincere urari de admiratie pentru tot ce a realizat trainic si valoros de-a lungul anilor. Ii urez din inima sa aiba parte in continuare de sanatate, de ani buni si rodnici.

LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR!

Profesor ing. Vasile Maciuca, 2 ianuarie 2025
director adjunct la „Liceul de constructii nr. 1”

Zilele din urma le decid pe cele care urmeaza!

PREFATA

Scriitorul Marin Sorescu a scris „Prefetele scrise de autorii insisi nu-si au rostul decat in masura in care vin cu precizari de ordin documentar”. Aceasta afirmatie subliniaza ideea ca prefetele de autor sunt justificate doar daca aduc clarificari documentare necesare, ofera context, surse sau detalii tehnice despre geneza lucrarii.

Sa incerci sa prezinti „viata” unui om si coordonatele specifice ale activitatii si evolutiei lui este o actiune „temerara”.

Sa incerci sa prezinti singur „istoria” evolutiei tale sub lupa severa a tuturor aspectelor traite este o actiune „curajoasa si indrazneata”, deoarece pe parcursul vietilor noastre au existat puncte de reper determinante pe care numai fiecare dintre noi si le cunoaste.

La inceput mi-am propus realizarea in format obisnuit a unei prezentari „restranse” dedicata realizarilor mele de-o viata, in spiritul unei modestii auto-impuse. Pe masura ce am inceput sa scriu si mi-am cercetat propriile documente de arhiva, m-au napadit amintirile, n-am mai avut puterea sa fac selectii, iar lucrarea s-a transformat in cele din urma intr-o voluminoasa „autobiografie cu esente monografice”.

Tinand seama de ce a spus scriitorul Marin Sorescu este momentul sa aduc unele precizari. Mai intai utilizarea cuvantului „esente” in titlul acestei carti ar putea starni o oarecare nedumerire. Utilizand sintagma „esente monografice” am dorit sa relatez despre ce poate fi retinut trecand de la o forma superficiala de cunoastere a unor situatii, fenomene, oameni, fapte si locuri, la faza de patrundere in adancul lor prin intermediul unor informatii noi, stimulatoare. Este vorba de o prezentare in profunzime doar a unora dintre componentele unei monografii, a naturii lor interne, ascunse si greu perceptibile. In cele ce urmeaza prezint cateva exemple.

In perioada de documentare am aflat faptul ca atunci cand a fost construita linia de cale ferata cu ecartament ingust (C.F.F) traseul acesteia incepea in localitatea Nehoiu si trecea catre bifurcatia de la Gura Bascei prin satul Garboi (informatie data de Costel Mihailescu). Nu am putut identifica initial nici un document scris si nicio dovada in acest sens. Cand Dumnezeu vrea sa te ajute, te ajuta! Mi-a transmis inspiratia sa caut pe site-ul de vanzari „DELCAMPE”, iar acolo am descoperit si achizitionat o fotografie in care se poate vedea configuratia traseului prin satul Garboi trecand prin dreptul viitoarea gari Nehoias si inclusiv amenajarea raului Buzau. Am mai discutat cu cei mai in varsta, am reconstituit ce am putut, iar povestea a devenit o „esenta monografica” (Anexa Nr. 1).

Principiul care a stat la baza genezei celui de-al doilea capitol, „Judetul Buzau. Aspecte remarcabile”, a fost acela ca nu se poate prezenta autobiografia unui buzoian fara sa te opresti, chiar si pe scurt, la frumusetile naturale ale acestui tinut cu rol un rol decisiv in devenirea mea. A trai copilaria la munte nu inseamna doar a respira aer curat cu miros de brad, a bea apa rece si limpede de fantana sau de izvor, a vedea in fiecare dimineata peisaje montane incantatoare si a auzi cantecele pasarelelor, ci inseamna mult mai mult, inseamna sa te bucuri de aceste daruri minunate ale naturii. Aceasta a fost un alt exemplu de „esenta monografica”.

A prezenta succint aspecte privind istoria si geografia fostei comune Nehoias, dar si arborii genealogici ai catorva familii cu rol important in dezvoltarea localitatii de-a lungul vremurilor, a fost pentru mine o alta categorie de „esenta monografica”.

Am relevat rolul bisericii si scolii in viata locuitorilor incepand cu anul 1850. Am scris despre preotii pe care i-am cunoscut, inclusiv despre familiile lor, pentru a pune in evidenta faptul ca acestia au fost exemple de urmat in parohiile in care au slujit. Pentru mine a fost o datorie de onoare, iar medalioanele realizate au constituit tot atatea „esente monografice”.

Nu cred ca exista in cultura romaneasca vreo propozitie, mai plina de semnificatii si de adevar, decat cea rostita de filosoful Lucian Blaga: „Vesnicia s-a nascut la sat”. Din aceasta perspectiva „esentele monografice” alcatuiesc un omagiu adus de mine localitatii si comunei in care m-am nascut.

In cadrul acestei lucrari imi voi prezenta intreaga viata de pana acum, cerandu-va anticipat scuze pentru posibilele excese de limbaj, fara de care aspectele la care ma voi referi si-ar pierde din autenticitate. Imi doresc ca toate informatiile pe care le ofer sa ma contureze cat mai bine.

Am tinut cat am putut de bine seama de citatul poetului englez Alfred Tennyson (1809-1892): „Ce trist e sa te dai la o parte, sa te opresti lancezind, in loc sa stralucesti folositor”.

Nu mi-am propus sa prezint viata asa cum era inainte de 1989, cu lipsuri, cu nedreptati, cu teama si neincrederea oamenilor, cu revolta lor interioara, care cu fiecare zi ce trecea devenea din ce in ce mai puternica, pana intr-o zi, cand nemultumirea generala a condus la o „Revolutie” care a daramat regimul politic al lui Nicolae Ceausescu.

Deoarece o serie de persoane la care ma voi referi (scoala generala, liceu, facultate, perioada de dupa facultate) nu mai sunt in viata, voi aplica un punct de vedere auzit de mine de mai multe ori de la profesorul academician Panaite Mazilu. Acesta a afirmat ca zicala „de morti, numai de bine” este valabila numai cu ocazia comemorarilor si ca, in alte imprejurari, trebuie spus tot adevarul despre viata acestora.

Ziaristul Stelian Popescu (1875-1953), care a condus ziarul „Universul” intre anii 1915-1945 si a avut initiativa construirii „Palatului Universul” si a „Casei de cultura a studentilor”, a avut urmatoarea profesiune de credinta: „A spune adevarul este un drept si o obligatie, a-l ignora este un abuz”.

Este mai usor sa traiesti o viata decat s-o comemorezi. Am parcurs scoala primara, scoala generala si liceul intr-o atmosfera „industrial – romantica”, intretinuta de devotamentul, ambitia si eruditia unor profesori de certa valoare care mi-au insuflat dragostea pentru a invata, pentru cinste si omenie, reusind sa dea sufletului meu deschideri ce mi-au servit intotdeauna ca sprijin moral pentru tot ce am reusit in viata.

Editura „Humanitas” a publicat o editie bilingva a lucrarii autobiografice a lui Augustin din Hipona (354 d.Hr. – 430 d.Hr.), cunoscut ca Sfantul Augustin in lumea catolica (filosof si teolog crestin, episcop in nordul Africii, unul din Parintii Bisericii din Antichitatea tarzie, in pragul spre Evul Mediu timpuriu), constand din 13 carti scrise in limba latina intre anii 397 d.Hr. si 400 d.Hr.

Titlul acesteia este „Confesiuni” (tradusa in anul 1998 si reeditata in anul 2005). Fericitul Augustin, avand o adanca eruditie clasica, a acordat o atentie deosebita „conceptului de timp”. Cine poate explica usor si scurt ce este timpul? Fericitul Augustin a afirmat: „Daca nimeni nu ma intreaba, stiu raspunsul, dar daca as vrea sa explic cuiva care ma intreaba, nu stiu”. O certitudine exista totusi, daca nu ar trece vremea, nu ar exista „timp trecut”, daca nu ar veni ceva, nu ar fi „timp viitor” si daca nu ar exista nimic, nu ar fi „timp prezent”. In consecinta „avem trecutul care nu mai exista”, viitorul „care nu exista inca” si „prezentul” care, daca nu ar trece in trecut si ar fi mereu prezent, nu ar mai fi prezent, ci „eternitate”.

Miezul teoriei Fericitului Augustin despre timp consta in ideea ca nu exista trei faze ale timpului – trecut, prezent si viitor – ci una singura si anume: „prezentul” din cele trecute, „prezentul” din cele prezente si „prezentul” din cele viitoare. Aceste trei timpuri „prezent” sunt aduse la lumina de „memorie” care devine, la randul ei, tripla:

1) memorie prezenta despre faptele trecute;

2) memorie prezenta despre receptarea faptelor prezente;

3) memorie prezenta despre intuitia faptelor viitoare (asteptarea prezenta a faptelor viitoare).

Coborand din sfera filosofiei, in conceptia Fericitului Augustin cele trei faze ale timpului sunt: trecutul (sau memoria), prezentul (sau perceptia) si viitorul (sau speranta). Rezulta ca, pe masura ce ne departam de origine si ne apropiem de sfarsit, memoria, care ramane in urma noastra, devine din ce in ce mai bogata, in timp ce speranta, care se afla in urma noastra, dispare la limita pe veci.

Cu toate ca in viata mea am avut ca pregatire ingineria, iar ca profesiune educatia universitara, nu m-am surprins niciodata si nici n-am cautat sa vad daca am vocatie de memorialist. Cu toate acestea a trebuit sa ma adaptez unor situatii in fata carora am fost pus si care m-au scos din anonimat doar atat cat a trebuit. Frica mea, ideile mele privind viata morala a omului m-au facut sa detest intotdeauna ipocrizia si minciuna, sa nu fac decat „compromisurile” pe care nu mai puteam sa le evit si sa nu fac concesii care sa-mi zguduie dragostea pentru adevar si dreptate.

Am cautat sa fiu, cat am putut, un om profund serios si cat am putut de cinstit in tot ce am gandit si am facut. In jurul meu au fost insa multe persoane obediente, lipsite de caracter si slabe din punct de vedere profesional. Am avut de suferit din cauza unor colegi de catedra si de universitate, specializati in actiuni de tip „steag fals”: actiuni menite sa abata atentia de la faptele lor, aruncand invinuiri, barfe si zvonuri asupra rezultatelor activitatii mele profesionale. Unii dintre acestia faceau parte dintr-o categorie destul de raspandita care nu se puteau convinge de inteligenta proprie decat tratandu-i pe ceilalti drept imbecili. Nu aveau cultura dialogului si excelau in prostitul si mintitul in fata. In jurul lor erau persoane care aveau satisfactia de a fi inclusi intr-un grup ostil mie, arborand un anumit sentiment de proprie importanta, chiar daca erau si au ramas prosti ca noaptea si, cu trecerea timpului, li s-a accentuat o paranoia naturala si evolutiv adaptiva. Aspectul cel mai grav este acela ca prostul evolueaza, devine si mai prost si, la un moment dat, considera ca trebuie sa-si justifice biografia. Ce face? Isi posteaza un CV fals pe internet, pentru a-si savura zilnic nevoia de a se crede o personalitate.

In fata avalansei de impostori a trebuit sa gasesc o solutie, iar aceasta este prezenta „Autobiografie”. M-am gandit mult la modul in care sa redactez aceasta carte autobiografica, deoarece pana acum n-am scris decat rapoarte, articole si carti tehnice. In primul rand nu stiu daca am talent literar. Avand oarecare indoieli, m-am gandit cum sa fac astfel incat ceea ce scriu sa fie pe de o parte atractiv, iar pe de alta parte sa contina aspecte pe care eventualii cititori sa le considere demne de a fi retinute cu, sau impotriva propriilor lor vointe.

Ca sa pot scrie, eu trebuie sa ating „conditia scrisului”, altfel spus echilibrul interior, liniste, absenta unor lucrari urgente care sa ma perturbe, seninatate si concentrare maxima. Sotia mea mi-a reprosat de multe ori ca n-am „disciplina finitudinii”, deoarece pe masura ce imi mai reamintesc lucruri, revin permanent la ceea ce am scris deja, modific exprimari, figuri si pozitii fata de subiectul tratat (adaugiri sau renuntari).

Am sa evoc putin perioada in care m-am format, considerata de obicei neagra. Eu sunt si voi fi un adept al nuantelor. A fost mult cenusiu, dar a fost si lumina. Perioada studiilor mele (1962-1981), m-a si ne-a format, pentru ca am traversat aceleasi momente complexe ale Romaniei. Daca in perioada mentionata nu existau aspecte constructive si facilitati pentru generatia din care am facut parte, eu, ca fiu al unei familii sarace, n-as fi avut nicio sansa de a evolua prin educatie. De aceea imi aduc aminte cu recunostinta de beneficiile asigurate de statul roman celor cu posibilitati materiale reduse, dispusi insa sa faca eforturi personale.

Aprecierea retrospectiva a etapelor timpurii ale dezvoltarii mele, facuta de pe pozitiile conceptiilor actuale, a fost necesara pentru a scrie aceasta carte autobiografica, iar pentru colegii mei de scoala generala, liceu si facultate poate avea o semnificatie deosebita. Pe durata redactarii amintirilor din adolescenta mea (adica pana la terminarea studiilor universitare) am incercat sa prezint ce anume mi-a produs impresii nu de moment, ci durabile si ce influente au contribuit esential la consolidarea treptata a personalitatii mele. Am ajuns la facultate cu o idee clara in minte: „munca este singura virtute care il promoveaza pe om in viata”, idee de la care nu m-am abatut niciodata, nici ca student, nici ca inginer si nici ca profesor.

In cateva cuvinte voi incerca sa conciliez starea mea de spirit de astazi cu vremea adolescentei mele, fara sa ma gasesc intr-o forma de „revelatie tarzie” care sa-mi justifice biografia. Mi-am analizat cu grija trecutul si conjuncturile pentru ca am avut tot interesul sa vad daca nu cumva exista in mine unele insusiri care sa ma vulnerabilizeze sau, mai rau, sa ma impinga spre unele derapaje de limbaj.

Incepand cu anul 1990, marea majoritate a celor care au „beneficiat” de o serie de avantaje de natura „comunista” au trecut in barca „democratiei” si au inceput sa improaste cu noroi in toate partile, intarind ideea potrivit careia „comunismul” a fost o pepiniera de „ticalosi”. Am avut „nesansa” sa fiu cel mai bun, sau printre cei mai buni din punct de vedere profesional si am parcurs toate etapele de instruire de pe pozitii castigate prin munca grea, pozitii insotite de calitatile de pionier, U.T.C.-ist, A.S.C.-ist si membru de partid (fara sa fi avut vreodata vreo functie).

Intr-adevar inainte de anul 1990 existau personaje cu „mentalitate de tip ticalos” si care, in ciuda „Apelului catre lichele” publicat de filosoful Gabriel Liiceanu, nu au facut un pas inapoi, au fost promovati si au ajuns chiar sa conduca, paralizand in favoarea lor o mare parte din economia tarii. Redau un mic fragment:

„Nu mai strangeti o vreme, barbateste, mana colegilor vostri si nu-i mai priviti senini in ochi. Lasati sa se intrevada o urma de sfiala in privirea voastra. Fiti o vreme stingheri. Nu mai apareti la televiziune. Nu mai scrieti in ziare. Nu va mai ridicati glasul decat pentru o scurta cainta, caci altfel il ridicati din nou in minciuna”.

Din nefericire, mentalitatea de tip ticalos i-a facut pe cei care o aveau sa subordoneze tot dorintei de „parvenire”: au mintit, au jucat jocuri in care nu credeau, au continuat obiceiul de a turna, au facut cariere pe baza de relatii si nepotism si s-au bucurat in continuare de privilegii. Nu este deci de mirare gradul de concentrare a raului in societatea in care traim, iar valul de ticalosie a devenit aproape sufocant.

Cuvantul „ticalos” a intrat pozitiv in limba romana (ti-kalos – ce frumos) si desemneaza astazi treapta de sus intr-o ierarhie a abjectiei. „Lichelele” alcatuiesc „curtea” ticalosului de anvergura caruia ii canta in struna. Prima impresie pe care si-o poate face cineva despre un conducator ticalos si despre capacitatea sa in exprimarea actiunilor sale abjecte este sustinuta de calitatea subordonatilor sai (Anexa Nr. 15).

Am trait circa 40 de ani (1960-2000) intr-un regim ostil valorilor autentice, asa autointitulatele valori fiind prietene ale nomenclaturii de partid si de stat, respectiv ale securitatii (partea ticaloasa), care asigurau locuri de munca caldute nevestelor si rudelor potentatilor vremii (dupa anul 1990 si amantelor). Marea batalie in societatea in care traim astazi nu se da intre bine si rau, ci intre „inteligenta” (diminuata grav prin plecarile din tara) si „prostie” (Romania needucata!), iar fortele prostiei sunt dementiale si se inghesuie zilnic pe ecranele posturilor de televiziune in goana lor pentru pozitii administrative/bugetare, bine platite de Stat.

Acest volum este dedicat unei teme complicate si anume sa relatez despre mine, sau parafrazand titlul unei carti scrise de filozoful Gabriel Liiceanu – „Impudoare”, despre «eu» va fi vorba. Este foarte greu sa povestesti despre tine, tu fiind cel despre care scrii, nu poti fi in general decat subiectiv. De aceea am decis sa ma refer si la alte aspecte care sa contureze mediul in care m-am format si in care ulterior, cu modestie. am performat. Pentru a fi cat mai putin pe linia „subiectivitatii” m-am rezumat sa descriu acea parte din tara in care m-am nascut, unde am absolvit scoala primara si gimnaziul, sa-mi prezint familia (strabunici, bunici, parinti, frate, rude apropiate), inclusiv personalitati locale apropiate familiei mele. Apoi am incercat sa prezint sistematic etapele formarii mele (liceu si facultate), activitatea de inginer si pe aceea de cadru didactic universitar.

In cadrul lucrarii am incercat sa sintetizez formarea mea ca „om” si pe acea de „inginer si cadru didactic”, prin amintiri despre familie, colegi de scoala generala, colegi de liceu si de universitate, profesori si oameni de valoare care m-au ajutat si de la care am incercat sa invat cat mai mult

Desi in mod paradoxal ne ocupam mai intens cu „istoria personala” la varsta in care incepe sa ne lase memoria, in cazul meu parca mi s-a activat memoria (fapt atestat de bogatia amintirilor si amanuntelor), semn ca nu am atins inca etapa mentionata anterior.

Cartea autobiografica pe care o prezint constituie o confesiune personala care-mi prezinta devenirea si o retrospectiva a educatiei mele scolare, de liceu si de facultate (1962-1981) si a activitatii ingineresti, didactice si stiintifice(1981-2020). In acelasi timp am incercat sa arunc o privire asupra unui anumit spatiu si timp din care sa desprind sensul si utilitatea unei „deveniri” in care s-a consumat o experienta – lectia mea de-o viata, o viata asumata si traita cu intensitate. Ca fiinte umane existam prin ceea ce suntem, prin ceea ce infaptuim, prin ceea ce lasam atat prin fapte, cat si prin idei, ca masura a nivelului de valoare la care am reusit sa ne ridicam. Dupa cum se cunoaste egalitatea intre oameni se reduce la doua momente: la nastere si la trecerea in nefiinta.

Cand am avut ideea a scrie aceasta carte mi-am pus intrebarea: trecerea mea efemera prin viata a lasat vreo urma, a fost folositoare? Cand va veni „ziua judecatii” (cunoscuta si sub denumirea de „Judecata de Apoi”), Dumnezeu nu va intreba mai intai daca ai respectat „cele zece porunci” (desi va ajunge mai tarziu si la ele), ci va intreba pe fiecare in parte: „Ce-ai facut cu timpul si cu calitatile pe care ti le-am dat?”

Aceasta carte este o expunere a biografiei mele pana la varsta de 70 de ani si lasa tuturor celor care o vor citi posibilitatea de a ma judeca dupa voie si posibilitati. Pentru ca pe toti ne asteapta, pe langa „Judecata de Apoi”, judecata pe care generatiile viitoare o vor face asupra faptelor noastre, dupa ce vor da la o parte toate nimicurile, toate fleacurile cu care ne-am pierdut vremea. Nici de aceasta judecata, in mod sigur nu vom scapa! Tot ce speram este sa nu fim condamnati prea rau, iar cei care vor face acest lucru macar sa tina seama de cuvintele cronicarului moldovean Miron Costin: „nu sunt vremurile sub carma omului, ci bietul om sub vremuri”.

Viata privita ca o calatorie in timp, intre cele doua praguri anterior mentionate, este o lupta continua cu noi insine. Aceasta poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte (Søren Aabye Kierkegard – filosof, scriitor si teolog danez, 1813-1855). Orice viata este o naratiune constituita din fragmente si intamplari, pentru ca asa cum am vazut si m-am convins de mult timp, „hazardul” joaca un rol mult mai mare decat acel vector directionat spre un scop in viata. „Hazardul” este cel care ne pandeste si ne duce intr-o directie sau alta. In poezia sa intitulata „Impostura”, criticul, istoricul literar si scriitorul George Calinescu (dupa cea fost dat afara de la „Universitate”) a scris versurile:

„Pe vremuri, increzut
Gandeam spre a fi vazut!
……………………….
Astazi, eheu, eheu,
Nu mai am veleitati de EU!

Se cuvine sa tragem urmatoarea concluzie: noi traim nu atat intr-o lume determinista, cat mai ales intr-o lume aleatoare, iar intamplarile neprevazute decid, in mare parte, viata fiecaruia. Cand tineretea ne paraseste, speram ca intelepciunea sa ne ajunga! Aceasta cartea fost in ultimii cinci ani sursa energiei mele!

Ion Vlad 1 februarie 2026, Bucuresti

Vlad este un nume sau un prenume de origine slava si provine de la verbul „vladati”, care se traduce prin a stapani, a domni sau a conduce. Un cuvant apropiat de numele Vlad este „vladica”. „Noul dictionar universal al limbii romane” (Oprea s.a., 2006) precizeaza intelesul cuvantului „vladica” si anume: carmuitor, stapanitor, domnitor, conducator. A existat si expresia (acum iesita din uz) „de la vladica pana la opinca”, cu intelesul „de la domnitor pana la omul de rand”.

Numele „Vlad” deriva din numele de origine slava „Vladimir” (Vlad si pacea), sau „Vladislav” (Vlad si slava), echivalentul in limba germana fiind Walther, iar in limba engleza Walter.

Numele „Vlad” exprima dorinta celui care-l poarta de a trai in pace, liniste si intelegere.

CUPRINS

PREAMBUL 1

Capitolul 1.
ASPECTE MOTIVATIONALE 12

1.1. Motivatia scrierii acestui volum 12
1.2. Volumul aniversar Stephen Timoshenko 15
1.3. Volumul aniversar Theodore von Karman 16
1.4. Volumul aniversar Nathan M. Newmark 18
1.5. Volumul aniversar George W. Housner 19
1.6. Volumul aniversar Hiroyouki Aoyama 21
1.7. Volume aniversare Thomas Paulay, Robert Park si Nigel Priestley 22
1.8. Volumul aniversar Vitelmo V. Bertero 24
1.9. Volumul aniversar Ray W. Clough si Joseph Penzien 26
1.10. Volumul aniversar Hardy Cross 27
1.11. Volumul aniversar Beno Gutenberg 30
1.12. Simpozionul dedicat lui Mete A. Sozen 31
1.13. Volumul aniversar Luis Esteva Maraboto 34
1.14. Volumul aniversar Radu Priscu 38
1.15. Volumele aniversare Panaite Mazilu 40
1.16. Volumul aniversar Alexandru Cismigiu 52
1.17. Profesorul Mihail Ifrim la implinirea varstei de 70 de ani 52
1.18. Doctor Honoris Causa – profesor Shamsher Prakash (2003) 53
1.19. Doctor Honoris Causa – inginer Emilian Titaru (2004) 55
1.20. Doctor Honoris Causa – profesor Anil K. Chopra (2007) 57
1.21. Doctor Honoris Causa – dr.ing. Horea Sandi (2007) 59
1.22. Volumele aniversare Horea Mircea Ioan Sandi 61
BIBLIOGRAFIE 64

Capitolul 2. JUDETUL BUZAU. ASPECTE REMARCABILE 65
2.1. Introducere 65
2.2. Vulcanii noroiosi 72
2.3. „Focul viu” din satul Terca, comuna Lopatari 77
2.4. Trovantii de la Ulmet 79
2.5. Chihlimbarul de Colti 80
2.6. Vestigii rupestre 83
2.7. Tabara de sculptura de la Magura 85
2.8. Lacul Vulturilor – Lacul fara fund 86
2.9. Barajul si lacul de acumulare Siriu 89
2.10. Ansamblul memorial Siriu 92
2.11. Baile de la Siriu 94
2.12. Tezaurul de la Pietroasa 99
2.13. Legendarul buzoian Bucur Ciobanul,
intemeietorul orasului Bucuresti 100
2.14. Actul de nastere al Bibliotecii Academiei Romane 108
2.15. Inselata si Jetu. Pestera „Piatra Inselatii” 109
2.16. Schitul „Piatra Inselatii” 111
BIBLIOGRAFIE 113

Capitolul 3. INFORMATII PRIVIND FOSTA COMUNA NEHOIASU SI LOCALITATEA LUNCA PRIPORULUI 116
3.1. Informatii istorice privind comuna in care m-am nascut 116
3.2. Informatii privind localitatea in care m-am nascut 123
3.3. Clarificare privind denumirile „Nehoias”, „Nehoiasi” si „Nehoiasu” 128
3.4. Aspecte economice din trecutul si prezentul localitatii 129
3.4.1. Calea ferata Buzau – Nehoiasu 129
3.4.2. Calea ferata forestiera (C.F.F.) 135
3.4.3. Podurile din localitatea Lunca Priporului 146
3.4.4. Fabrica de lemn cu proprietati de rezonanta 158
3.4.5. Fabrica de dulceata si brutaria 161
3.4.6. Fabrica de prelucrare a laptelui 163
3.4.7. Fabrica de tricotaje 163
3.4.8. Centrala hidroelectrica „Nehoiasu” 164
BIBLIOGRAFIE 165

Capitolul 4. BISERICA SI SCOALA 167
4.1. Rolul bisericii in viata locuitorilor comunei Nehoiasu 167
4.2. Alcatuirea unei biserici ortodoxe 168
4.3. Bisericile din fosta comuna Nehoiasu 170
4.4. Biserica de pe Valea Nehoiasului 171
4.4.1. Localizare si datare in timp 171
4.4.2. Descriere din punct de vedere arhitectural si structural 172
4.4.3. Elemente decorative si pictura 174
4.4.4. Aspecte demne de a fi mentionate 176
4.5. Biserica situata in fostul catun Jetu 177
4.6. Biserica situata in satul Basca Roziliei 182
4.6.1. Date istorice despre satul Basca Roziliei 182
4.6.2. Atestare documentara a bisericii 183
4.6.3. Pozitia lacasului de cult 184
4.6.4. Date despre arhitectura si structura bisericii 184
4.6.5. Pictura din biserica din Basca-Roziliei 186
4.6.6. Sfintirea lacasului de cult 192
4.7. Biserica de la Siriu 199
4.7.1. Parohia Casoca 200
4.7.2. Preotul Ioan Craciun 200
4.7.3. Biserica parohiei Casoca 202
4.7.4. Primul paroh, preotul Giurgea Dumitrescu 203
4.7.5. Preotul Moise D. Popescu 203
4.7.6. Preotul Constantin M. Popescu 205
4.7.7. Preotul Pamfil C. Leau 206
4.7.7.1. Date biografice si aspecte privind educatia 206
4.7.7.2. Inceputul activitatii de preot la Siriu 207
4.7.7.3. Construirea unei noi biserici 209
4.7.7.4. Pictura bisericii de la Siriu 213
4.7.7.5. Sfintirea biserici de la Siriu 231
4.7.7.6. Recunoasterea activitatii liturgice 233
4.7.7.7. Decesul preotului paroh Pamfil C. Leau 234
4.7.7.8. Amintiri de natura personala 238
4.8. Biserica din satul Lunca Priporului240
4.8.1. Date despre construirea bisericii. Preotul Traian D. Popescu 240
4.8.2. Preotul Ioan D. Briciu 250
4.8.2.1. Date istorice asociate numelui „Briciu” 250
4.8.2.2. Incercare de arbore genealogic asociat numelui vechi „Briciu”( Nehoias) 253
4.8.2.3. Informatii despre familia preotului Ioan D. Briciu 257
4.8.2.4. Studii efectuate 262
4.8.2.5. Activitatea profesionala pana la hirotonire 267
4.8.2.6. Hirotonirea ca preot 269
4.8.2.7. Acordarea rangului de „Iconom” 274
4.8.2.8. Resfintirea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Nehoias 276
4.8.2.9. Acordarea rangului de „iconom stavrofor” 285
4.8.2.10. Aspecte de mentionat dupa anul 1990 286
4.8.2.11. Relatare personala a autorului 288
4.8.2.12. Articolul scris despre biserica din satul Jetu 289
4.8.3. Preotul Nicolae Moldoveanu 291
4.8.3.1. Date biografice si aspecte privind educatia 291
4.8.3.2. Activitatea de preot in localitatea Valea Muscelului 293
4.8.3.3. Activitatea administrativ-gospodareasca la asezamantul Carnu 299
4.8.3.4. Absolvirea cursurilor universitare 301
4.8.3.5. Instalarea la parohia Nehoias 302
4.8.3.6. Vizite pastorale la biserica din localitatea Lunca Priporului, parohia Nehoias 305
4.8.3.7. Amintiri de natura personala 308
4.8.3.8. Omagiu adus doamnei preotese Nina Moldoveanu 310
4.8.3.9. Unele aprecieri finale 312
4.8.3.10. Organizarea manifestarii „JUBILEU” 314
4.9. Schitul Arseniile 330
4.10. Inceputurile invatamantului in judetul Buzau 331
4.10.1. Meritele Episcopului Chesarie 331
4.10.2. Meritele Episcopului Filotei 333
4.10.3. Invatamantul in comuna Nehoiasu 334
BIBLIOGRAFIE 342

Capitolul 5. ISTORIA FAMILIEI MELE 344
5.1. Introducere 344
5.2. Date despre familia mea 345
5.2.1. Arbori genealogici. Ramuri 345
5.2.2. Ramura Radu Ion Vlad 345
5.2.3. Calitatea de mosnean a strabunicului meu, Ion Vladu 354
5.2.4. Cum a ajuns familia Vlad in comuna Nehoiasu. Transhumanta 360
5.2.5. Numele de familie „Vladu versus Vlad” 364
5.2.6. Date despre bunicul meu, Neculai I. Vlad 367
5.2.7. Informatii despre organizarea teritoriala a jud. Buzau 370
5.2.8. Caminele culturale, o creatie regala! 372
5.2.9. Activitatea „Caminului Cultural” din comuna Nehoias (1947-1951) 377
5.2.10. Date despre bunica mea, Ileana Vlad 404
5.2.11. Date despre tatal meu, Gheorghe N. Vlad 408
5.2.12. Surorile tatalui meu 424
5.2.13. Date despre mama mea, Cateluta Vlad 431
5.2.14. Date despre fratele meu, Dumitru (Fanica) Vlad 445
BIBLIOGRAFIE 448

Capitolul 6. DATE DESPRE AUTOR 450
6.1. Completari privind prenumele meu 450
6.2. Perioada copilariei 450
6.3. Cursurile primare 459
6.3.1. Elev in clasele I – IV 459
6.3.2. Organizatia Pionierilor si „calitatea mea de pionier” 471
6.4. Cursurile pentru clasele elementare V-VIII 474
6.4.1. Prezentare generala 474
6.4.2. Marinela Posea 486
6.4.3. Membru U.T.C. Tabara de la Maciova 490
6.4.4. Aurelia Anghel (Nartea) si Elena Stanciu 492
6.4.5. Vasile (Lilica) Mocanu 494
6.4.6. Ganduri si aspiratii la sfarsitul scolii generale 495
6.4.7. Activitatea sportiva din localitate pe vremea cand eram elev 497
MEDALION PETRE POSEA 522
1. Ambitia de a-ti depasi conditia 522
2. Petre Posea: Destin educational (1959-1967) 524
3. Scurt istoric al Fabricii de cherestea Nehoiu 525
4. Petre Posea: Destin profesional (1967-1990) 531
5. Petre Posea: Destin politic 532
6. Petre Posea: Destin familial 542
7. Petre Posea: enorias, aparator si sprijinitor al credintei ortodoxe 544
BIBLIOGRAFIE 548

CUPRINSUL VOLUMULUI 2

Capitolul 7. DATE PERSONALE. PERIOADA DE LICEU 549
7.1. Aspecte generale 549
7.2. Activitatea profesionala in anul I de liceu 551
7.3. Activitatea profesionala in anul II de liceu 557
7.4. Activitatea profesionala in anul III de liceu 560
7.5. Activitatea profesionala in anul IV de liceu 564
7.6. Activitatea profesionala in anul V de liceu 567
7.6.1. Medalion ing. Constantin Popa 571
7.7. Banchetul de absolvire 575
7.8. Examenul de bacalaureat 580
7.9. Activitatea educativa (1970-1975) 582
7.9.1. Ce se intelege prin educatie? Etapele acesteia 582
7.9.2. Importanta celor „sapte ani de acasa” 583
7.9.3. Educatia in scoala primara si scoala generala 584
7.9.4. Educatia la „Liceul de constructii nr. 1” 585
7.9.5. Theodor Paslaru si cenaclul literar „Mihai Eminescu” 587
7.9.6. Medalion Petru Voican 588
7.9.7. Medalion Dumitru Iacob 591
7.9.8. Medalion Gheorghe Rogojinaru 592
7.9.9. Medalion Nicolae Razvan Mincu 594
7.9.10. Medalion comun Corneliu Dragan si Francisc Siszer 600
7.9.11. Medalion Natalia Guberna 604
7.9.12. Medalion Marina Nicolaev 608
7.9.13. Medalion Elena Mocanescu 611
7.9.14. Medalion Emilia Dumitrescu 613
7.9.15. Intalnirile membrilor cenaclului literar 613
7.9.16. Cercul de matematica 619
7.9.17. Alte activitati in liceu 622
7.9.18. Educatia prin socializare in cadrul excursiilor scolare 623
7.9.19. Autoeducatia prin lectura 626
7.9.20. Autoeducatia prin muzica 627
7.10. Incheierea studiilor liceale (1975) 628
7.11. Eseu final dedicat educatiei in liceu 633
7.12. Activitatea in organizatiile de tineret pana la inceputul studiilor universitare 639
7.13. Fapte si intamplari disparate traite de mine 642
7.13.1. Reprezentantul parfumului Rochas 642
7.13.2. Pantalonii evazati 644
7.13.3. Libertatea de gandire si actiune: preotul Ioan Sasareanu 645
7.13.4. Scurt eseu: educatia atunci si astazi 646
7.14. Intalniri dupa terminarea cursurilor de liceu 646
7.15. Situatia militara 652
7.16. Unele aspecte finale 657
7.17. Medalion comemorativ prof. dr. ing. Eugenia Balasa 659
7.18. Medalion in onoarea prof. ing. Vasile Maciuca 672
7.19. Medalion in onoarea celei care a fost profesor Camelia Podlowsky – Ciudin 689
7.20. Medalion in onoarea celui care a fost profesor Theodor Paslaru 717
7.20.1. Theodor Paslaru: elev si student 717
7.20.2. Theodor Paslaru: perioada 1958-1968 733
7.20.3. Theodor Paslaru: perioada 1968-1998 736
7.20.4. Patru ani de activitate a cenaclului literar „Mihai Eminescu” 743
7.20.5. Zece ani de activitate a cenaclului literar „Mihai Eminescu” 744
7.20.6. Treizeci si cinci de ani de la infiintarea cenaclului literar „Mihai Eminescu” 753
7.20.7. Aniversarea orasului Bals si Theodor Paslaru 762
7.20.8. Monografia „Istoria orasului Bals” 763
7.20.9. Revederea seriei 1973-1978 dupa 40 de ani 765
7.20.10. Filmul „Theodor Paslaru. Un istoric pentru Bals” 767
7.20.11. Scurte cuvinte omagiale ale unor fosti elevi 768
7.20.12. Unele comentarii finale (Ion Vlad) 775
7.21. Medalion in onoarea profesor ing. Elena Stellu 780
BIBLIOGRAFIE 809

Capitolul 8. PERIOADA STUDIILOR UNIVERSITARE 810
8.1. Introducere 810
8.2. Sprijin decizional si aspiratii 810
8.3. Fara odihna, pentru mai bine 812
8.4. Situatia scolara 813
8.5. Activitatea profesionala ca student 817
8.5.1. Primul an universitar (1976-1977) 817
8.5.2. Anul al II-lea de facultate (1977-1978) 819
8.5.3. Anul al III-lea de facultate (1978-1979) 823
8.5.4. Anul al IV-lea de facultate (1979-1980) 826
8.5.5. Anul al V-lea de facultate (1980-1981) 827
8.5.6. Examenul de diploma si repartitia guvernamentala 827
8.6. Activitatea desfasurata in cadrul A.S.C. 828
8.7. Cercuri stiintifice studentesti 832
8.8. Unele consideratii finale 833
8.9. Rolul Casei de Cultura a Studentilor din Bucuresti 836
8.10. Inceput de an universitar 843
8.11. Amintiri dragi 844
8.12. Universiada de vara (1981) 845
8.13. Unele adevaruri despre activitatea securitatii in I.C.B 847
8.13.1. Numele conspirativ „NISIPEANU” 847
8.13.2. Ioan Draghicescu si examenul fiului seicului arab 853
8.13.3. Cum am fost taxat eu drept „securist” 856
BIBLIOGRAFIE 858

Capitolul 9. ACTIVITATEA DE INGINER SI DE CADRU DIDACTIC 859
9.1. Inginer si inginerie 859
9.2. Etape parcurse de la „inginer” (1981) la „profesor” (2002-2020) 862
9.3. Repartizarea la sfarsitul studiilor si perioada de stagiatura 863
9.4. Activitatea didactica in I.C.B. (1981-1983) 867
9.5. Activitatea didactica in perioada 1983-1989 873
9.6. Activitatea de cercetare in perioada 1983-1989 887
9.6.1. Informatii preliminare 887
9.6.2. Aspecte din istoria laboratoarelor catedrei 888
9.6.3. Lucrari de cercetare pe baza de contract 892
9.6.4. Efectuarea de investigatii instrumentale 898
9.6.5. Manifestari stiintifice in perioada 1983-1991 900
9.7. Activitatea desfasurata in perioada 1990-2002 904
9.7.1. Destramarea grupului de lucru 904
9.7.2. Epopeea inscrierii la „doctorat”, pregatirea si sustinerea publica a tezei 907
9.7.3. Concursul pentru pozitia didactica de „sef de lucrari” 918
9.7.4. Concursul pentru pozitia didactica de „conferentiar” 921
9.7.5. Concursul pentru pozitia didactica de „profesor” 921
9.7.6. Activitatea didactica si stiintifica dupa admiterea la doctorat 923
9.7.7. Lucrari efectuate in perioada 1990-1998 932
9.8. Reforma invatamantului superior 939
9.8.1. Cadru general 939
9.8.2. B.C.U.M. Grant de initiere 943
9.8.3. Scopul si obiectivele B.C.U.M 943
9.8.4. Actiuni ale U.T.C.B. in sprijinul B.C.U.M 944
9.8.5. Actiuni comune: UTCB + UPB + UP 945
9.8.6. Grant principal B.C.U.M 947
9.8.7. Rezumatul proiectului principal al B.C.U.M. 952
9.9. Realizari ale grantului B.C.U.M. – C.N.I.S.V. 953
9.9.1. Organizarea B.C.U.M. – C.N.I.S.V.954
9.9.2. Contributia la dezvoltarea invatamantului 954
9.9.3. Contributia la dezvoltarea cunoasterii in domeniu 955
9.9.4. Manifestari stiintifice organizate de C.N.I.S.V. (2001) 962
9.9.5. Manifestari stiintifice internationale (2001 – 2002) 963
9.10. Calitatea de membru in organizatiile: EERI, CTBUH, ATC, SSA, ACI (SUA) 963
9.11. Incheierea proiectului B.C.U.M.-C.N.I.S.V. (2001-2002) 967
9.11.1. Aide Memoire al misiunii Bancii Mondiale 967
9.11.2. Planul de buget al B.C.U.M. dupa incheierea finantarii grantului 967
9.11.3. Vizita Bancii Mondiale la sediul B.C.U.M.-C.N.I.S.V 968
9.11.4. Inaugurarea B.C.U.M. – C.N.I.S.V. 971
9.11.5. Vizita presedintelui Romaniei, Ion Iliescu, la UTCB 973
9.11.6. Conferinta Nationala a Ministerului Educatiei si Cercetarii 976
9.12. Comentarii de natura personala 977
9.13. Perioada 2003-2020 987
9.13.1. Aspecte privind dotarea B.C.U.M. – C.N.I.S.V. 987
9.13.2. Modul de continuare a activitatii B.C.U.M. dupa incheierea finantarii 991
9.13.3. Resursa umana a B.C.U.M. – C.N.I.S.V. 991
9.13.4. Realizari ale C.N.I.S.V. (2003-2020) 997
9.13.5. De ce nu am vrut sa fiu conducator de doctorat? 1006
9.14. Deplasari in strainatate 1011
BIBLIOGRAFIE 1023

Capitolul 10. CASATORIA 1024
10.1. Intalnirea cu viitoarea mea sotie, Nausica 1024
10.2. Cununia civila 1028
10.3. Cununia religioasa 1036

Capitolul 11. ASPECTE DIVERSE 1038
11.1. Iesirea la pensie 1038
11.2. Varsta de 70 de ani. Despre destin 1045
11.3. Tanar versus varstnic 1048
11.4. A fi „profesor” universitar 1056
11.5. „Romania Educata” – esec de proportii nationale 1062
11.5.1. Nivel national 1062
11.5.2. Nivel local: D.M.S. din U.T.C.B. 1069
11.6. Biblioteca personala 1072
11.6.1. Inceputuri timide 1072
11.6.2. Scurt periplu istoric 1077
11.6.3. Pledoarie pentru citit 1078
11.6.4. Inceputul unei biblioteci tehnice personale 1081
11.6.5. Centrul de documentare al C.N.I.S.V. 1084
11.6.6. Biblioteca Aurel A. Beles 1087
11.6.7. Consumul de hartie 1093
11.6.8. Mihail Ifrim – Doctor Honoris Causa 1093
11.6.9. Impudoare 1097
11.6.10. Relatari auzite sau citite 1100
11.7. Revederea promotiei „1981” dupa 10 ani 1102
BIBLIOGRAFIE 1105

POSTFATA 1106

ANEXA nr. 1
Traseul initial al caii ferate forestiere A.1

ANEXA nr. 2
Lista absolventilor cu studii superioaredin localitatea Lunca Priporului A.2

ANEXA nr. 3
Participari la sesiunile de comunicari stiintifice ale studentilor organizate de C.U.A.S.C.-I.C.B A.12

ANEXA nr. 4
Medalion profesor Sanda Hangan A.15

ANEXA nr. 5
Lista studentilor carora le-am fost indrumator pentru diploma de licenta (selectie) A.16

ANEXA nr. 6
Lista studentilor carora le-am fost indrumator pentru examenele de disertatie (selectie) A.18

ANEXA nr. 7
Cladiri si constructii emblematice (selectie) A.19

ANEXA nr. 8
Lista manifestarilor stiintifice organizate de C.N.I.S.V A.21

ANEXA nr. 9
Legislatie tehnica elaborata (paragraf 9.9.3) A.22

ANEXA nr. 10
Carti si capitole in carti publicate A.24

ANEXA nr. 11
Lista lucrarilor publicate in tara si in strainatate A.32

ANEXA nr. 12
Distinctii primite de autor A.42

ANEXA nr. 13
Fotografii cu diferite personalitati marcante din domeniul constructiilor A.47

ANEXA nr. 14
Documente oficiale (selectie)A.55

ANEXA nr. 15
Prostia, ticalosia si imbecilitatea A.58
15.1. Despre prostie A.58
15.2. Despre ticalosie si lichele A.61
15.3. Despre imbecilitate A.64
15.4. Doua situatii personale A.69

BIBLIOGRAFIE A.72

DESPRE AUTOR

Dr. ing. ION G. VLAD

Date personale. M-am nascut la data de 2 ianuarie 1955 in localitatea Lunca Priporului din comuna Nehoias, jud. Buzau. Am urmat cursurile claselor scolii primare (clasele I-IV) la Scoala generala din localitatea Lunca Priporului, in perioada 1962-1966. Cursurile claselor scolii gimnaziale (clasele V-VIII) le-am urmat la Scoala generala din locatia „Intre Rauri”, in perioada 1966-1970.

In vara anului 1970 am sustinut examen de admitere la „Liceul de constructii nr. 1” din Bucuresti si am fost declarat admis. La examenul de bacalaureat am obtinut prima medie generala 10 (zece) din istoria de pana atunci a liceului.

A urmat examenul de admitere la F.C.C.I.A. din cadrul Institutului de Constructii Bucuresti, pe care am absolvit-o cu media generala 9,29, iar la examenul de diploma am obtinut nota 10.
Activitatea didactica. Am desfasurat activitate didactica la U.T.C.B. si la Academia Tehnica Militara.

Mi-am sustinut teza de doctorat, iar la data de 10 decembrie 1998 am devenit „doctor inginer”. Am parcurs toate treptele universitare pana la pozitia de profesor, obtinuta la data de 1 octombrie 2002. Am predat 11 cursuri diferite in limbile romana, franceza si engleza. Am scris (in colaborare) 5 manuale didactice.

In cadrul „Reformei invatamantului superior” am realizat o „Baza de Cercetare cu Utilizatori Multipli” (B.C.U.M.) avand titlul „Investigatii postseismice ale diferitelor categorii de constructii avariate de cutremure de pamant”. Am creat si am fost directorul unitatii de cercetare cu titlul „CENTRUL NATIONAL PENTRU INGINERIE SEISMICA SI VIBRATII” (C.N.I.S.V.).

Activitatea stiintifica. Activitatea stiintifica a constat in publicarea (ca editor si autor) a 5 carti. Am publicat 90 de lucrari la conferinte stiintifice nationale si internationale, am castigat prin competitie 6 granturi de cercetare, am elaborat 10 reglementari tehnice si am avut peste 125 de contracte cu diverse unitati economice, in special ca expert tehnic M.L.P.A.T. Am fost in diferite perioade si inca sunt membru al celor mai prestigioase organizatii profesionale americane. Am fost organizator a 6 simpozioane si workshop-uri nationale si a 2 simpozioane internationale. Am fost onorat cu diplome si plachete, inclusiv cu medalia „Panaite Mazilu la 100 de ani” (2015).