Barajul si acumularea Vidraru – 60 de ani – Album monografic

DESPRE CARTE

In urma cu 60 de ani, la data de 15 martie 1966, au fost inchise vanele golirilor de fund si a inceput acumularea apei in lacul Vidraru. Desi amenajarea a fost inaugurata oficial in luna decembrie a aceluiasi an, 15 martie ramane adevarata ZI DE NASTERE a barajului Vidraru.

Toate adevarurile, povestile si detaliile tehnice ale celor 60 de ani care au trecut peste VIDRARU se regasesc in noua lucrare, recent iesita de sub tipar, „Barajul si acumularea VIDRARU 60 – album monografic”.

CUPRINS

Aniversarea a 60 de ani de la inaugurarea barajului Vidraru 6

1. Istorie si legenda pe valea Argesului 10

2. Argesul – izvor de apa si energie 11
2.1. Hidrografie 11
2.2. Resurse hidrologice 14
2.3. Resurse energetice 15

3. Barajele si rolul lor in economia nationala 16

4. Prima schema de amenajare hidrotehnica a cursului superior al raului Arges
19
5. Constructia barajului Vidraru 23
5.1. De ce a fost necesara realizarea barajului Vidraru 23
5.2. Cronica constructiei barajului Vidraru 24
5.3. Inaugurarea barajului si inceperea acumularii in lacul Vidraru, 15 martie 1966 31

6. Barajul Vidraru, perla a hidrotehnicii romanesti 33
6.1. Elemente constructive, date tehnice 33
6.2. Uvrajele care asigura descarcarea debitelor in aval 39

7. Siguranta in functionarea barajului 49
7.1. Urmarirea comportarii in exploatare 49
7.2. O avarie majora la barajul Vidraru – iulie 1974 52
7.2.1. Accidentul tehnic de la golirea de fund nr. 2 53
7.2.2. Sosirea la Vidraru a presedintelui Nicolae Ceausescu 57
7.2.3. Lichidarea avariei 59
7.2.4. Consecintele avariei 59
7.2.5. Cauzele producerii avariei 63
7.3. Lucrari de remediere a avariei 64
7.3.1. Tehnologia executarii lucrarilor la golirile de fund ale barajului 65

8. Lacul de acumulare Vidraru 70
8.1. Prezentare geografica. Date tehnice 70
8.2. Alimentarea lacului de acumulare Vidraru 73
8.3. Gospodarirea apei acumularii Vidraru 77
8.4. Deversarile barajului 80
8.5. Functiunile lacului de acumulare Vidraru 81

9. Cuveta lacului de acumulare 83
9.1. Suprafetele acoperite de ape 83
9.2. Prima umplere a acumularii 86
9.3. Golirile totale ale acumularii 88
9.4. Aspectul cuvetei lacului dupa golire 90

10. Vechile asezari omenesti din cuveta lacului 92

11. Monumentul Prometeu 95

Vidraru peste timp 98

Bibliografie 120

ANIVERSAREA A 60 DE ANI DE LA INAUGURAREA BARAJULUI VIDRARU

Acum 60 de ani, pe 15 martie 1966, intr-o zi de inceput de primavara, se inaugura la limita sudica a muntilor Fagaras, pe raul Arges, in defileul dintre muntii Frunti si Pleasa, barajul Vidraru.

Festivitatea de inaugurare s-a desfasurat doar la nivel de ministru al Energiei Electrice si al autoritatilor de partid si de stat ale regiunii Arges, fara participarea conducatorilor de la nivel inalt – asa cum era practica la marile evenimente, in prezenta constructorilor barajului, a muncitorilor altor santiere ale hidrocentralei de pe Arges (la care inca lucrarile erau in executie), centrala care urma sa fie inaugurata cu fast, abia la sfarsitul anului, precum si a unui numar mare de locuitori din localitatile de pe valea Argesului.

Traitorii acestui eveniment unic, inaugurarea celui mai mare baraj din Romania, al cincilea baraj din Europa si al noualea din lume ca inaltime la categoria barajelor in arc, si-au manifestat bucuria finalizarii unui obiectiv urias, de o importanta majora pentru economia Romaniei si satisfactia reusitei unei lucrari de o tehnicitate accesibila doar unor incercati specialisti in domeniul barajelor.

Executantii absolvisera, in marea lor majoritate, scoala de baraje a Bicazului, mesteri care desavarsisera marea lucrare a barajului Izvorul Muntelui si a centralei hidroelectrice de la Stejaru, lucrari care au deschis marea epopee a hidroenergeticii romanesti, marea revansa a unui popor si a unei economii distruse de razboi, dornic de industrializare, cu sperante spre o viata mai buna.

Ajunsi in tinutul Argesului, acestia au inteles ca talcul profund al legendei mesterului Manole nu este numai ideea sacrificiului suprem pentru a realiza o opera nemuritoare, ci si ideea triumfului autodepasirii in ceea ce realizam.

La Arges, acesti mesteri mari vor ridica un baraj mai inalt si o centrala mai mandra si mai frumoasa, o opera inginereasca de varf la nivel european, transformand santierul Vidraru intr-o veritabila universitate a excelentei in inginerie.

Pentru natiunea romana, inaugurarea barajului Vidraru a insemnat la acea vreme mult mai mult decat o punere in functiune a unui obiectiv de mare interes economic, barajul devenind un simbol al emanciparii tehnologice a unui popor considerat bun doar sa faca agricultura, care se dovedeste capabil sa adauge valoare lucrului bine facut si sa stea alaturi de marii creatori ai lumii moderne.

Dupa finalizarea barajului Vidraru, mesterii barajelor s-au risipit in cele patru zari ale tarii, ridicand noi colosi de beton sau de piatra si centrale hidroelectrice de mare putere. Au intins astfel, peste deceniile ce au urmat, un veritabil arc peste timp – o mostenire patrimoniala de o importanta economica uriasa (249 baraje, clasificate ca baraje mari, de importanta exceptionala sau deosebita) de binefacerile carora vor beneficia si generatiile viitoare.

Potrivit clasificarii ICOLD (Comitetul Mondial al Marilor Baraje), prin baraje mari se inteleg acele baraje care au inaltimi mai mari de 15 m si realizeaza acumulari cu un volum total mai mare de 1 milion m3.

Generatiile de astazi trebuie sa inteleaga ca beneficiaza de o valoroasa zestre hidroenergetica atat de necesara economiei romanesti, care trebuie pastrata si gospodarita cu sfintenie, in interesul poporului roman.

Barajele nu sunt o inventie a timpurilor moderne, ele vin din istorie, facand dovada ca marile civilizatii ale lumii au supravietuit doar pentru ca au invatat sa controleze cursurile de apa prin baraje si canale, la fel cum pentru timpurile moderne putem afirma fara exagerare ca barajele au fost elementul de infrastructura care a permis inflorirea civilizatiei.

Barajele mari aflate azi in exploatare in toate tarile lumii vin din istoria ultimului secol si sunt considerate piloni ai dezvoltarii durabile, dar trecerea timpului si solicitarile la care sunt supuse fac ca acestea sa-si piarda rezistenta (siguranta) in functionare sau sa-si piarda functionalitatea, altfel spus sa-si epuizeze durata de viata. Este momentul ca detinatorii acestora sa intervina si sa aplice lucrari de reconstructie/reabilitare/reparare, lucrari cunoscute astazi sub denumirea de retehnologizare/modernizare pentru a deveni si mai prietenoase cu mediul (scari de pesti, managementul aluviunilor si al plutitorilor, managementul digital al supravegherii in functionare), dar rolul lor ramane de neinlocuit (nu exista alternativa la baraje).

Data aparitiei acestei monografii, ocazionata de aniversarea a 60 de ani de la punerea in functiune a barajului Vidraru, a gasit barajul intr-un proces de retehnologizare/modernizare care a inceput in noiembrie 2025 si care urmeaza sa se finalizeze in prima jumatate a anului 2026.

Procesul de retehnologizare a barajului este parte a unui proces de retehnologizare a centralei hidroelectrice Vidraru. Trebuie inteles ca nevoia imperioasa de retehnologizare a fost determinata de partea tehnologica a centralei, si cum aceasta impunea golirea lacului de acumulare Vidraru, s-a decis sa fie reabilitate preventiv si echipamentele aflate sub apa ale prizei energetice si golirilor de fund si sa se modernizeze sistemul de supraveghere online al barajului. Mentionam ca partea de constructie a barajului nu a avut nevoie de nicio interventie, starea betoanelor fiind impecabila.

Pentru cei interesati, lucrarile de retehnologizare prevazute la uvrajele anexa ale barajului si stadiul acestora la data aparitiei lucrarii sunt prezentate in textul monografiei.

Monografia Barajul si acumularea Vidraru 60 se adreseaza atat specialistilor in hidroenergetica, cat si nespecialistilor si tuturor celor dornici sa cunoasca caracteristicile tehnice ale barajelor si sa inteleaga rolul barajelor in economia nationala.

Publicul larg doreste sa cunoasca zestrea de baraje si lucrari hidrotehnice – mostenire valoroasa primita de la inaintasi, pentru a putea intelege si aprecia beneficiile majore pentru economia romaneasca, obligatia de a le pastra si de a le dezvolta in beneficiul generatiilor viitoare a devenit pentru generatiile de astazi o datorie civica majora.

Informatiile privind golirea lacului Vidraru, cu evacuarea unor debite cu turbiditate ridicata pe albia aval, debite ce au perturbat alimentarea cu apa potabila a localitatilor din aval de baraj, depunerile de aluviuni constatate in cuveta lacului, au fost preluate de presa oficiala si in special de creatorii de continut, deveniti parte integranta si dominanta a noului peisaj mass-media, prin numeroase informatii si comentarii de subapreciere a rolului barajelor, discursuri critice concentrate pe riscurile barajelor si pe impactul negativ al acestora asupra factorilor de mediu. In paralel, s-au propagat o serie de mituri tehnice si teorii ale conspiratiei pe teme absurde ce nu merita reamintite, precum si psihoze nefondate privind siguranta barajelor aflate in exploatare.

Este evident ca toate acestea sunt datorate necunoasterii modului de functionare a barajelor intr-o schema hidrotehnica de concentrare a debitelor. Spre exemplu, galeriile de aductiune a apei in lac, cavernele centralelor subterane sau ale caselor de vane, doar pentru faptul ca nu sunt vizibile pentru cei curiosi, au ajuns sa fie considerate locuri pentru mistere sau actiuni subversive.

Toate aceste manifestari si atitudini neprietenoase fata de baraje se leaga si de pozitia oficiala a unor ONG-uri de mediu care, in ultimii ani, exagerand impactul local asupra biodiversitatii, au solicitat instantelor de judecata sistarea unor lucrari aflate in stare avansata de executie si demolarea acestora.

Daca pentru publicul larg manifestarile neprietenoase sunt datorate necunoasterii, pentru oamenii ONG-urilor de mediu, cetateni cu pretentii de ecologisti, este de neinteles sa priveasca barajele ca relicve ale unei epoci revolute, constructii megalomanice realizate fara rost si sa orchestreze conflicte juridice intre utilitatea publica si siturile naturale in care sunt amplasate barajele.

Toate acestea in contextul in care comunitatea stiintifica mondiala a definit conceptul de dezvoltare durabila in 1987, in raportul intitulat Viitorul nostru comun, al Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, ca fiind dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi. Conferinta din 1992 – Summitul Pamantului de la Rio de Janeiro a transformat conceptul intr-o prioritate politica globala prin adoptarea Agendei 21, fundamentul strategiei globale pentru dezvoltarea durabila a omenirii.

Prezenta monografie, prin argumente istorice, prin explicatii date in zona tehnologica si prezentarea rolului fundamental in asigurarea gestiunii apei se doreste a fi o chemare la ratiune in recunoasterea barajelor ca piloni fundamentali ai dezvoltarii durabile si a faptului ca gestionarea inteligenta a apei este fundamentul civilizatiei secolului al XXI-lea.

Autorii spera ca aceasta monografie sa ajute cititorii in clarificarea dilemelor tehnice si ecologice legate de existenta barajelor, iar mementoul apa si energia noastra cea de toate zilele sa insoteasca civilizatia barajelor cel putin inca 60 de ani de acum inainte.

Autorii

DESPRE AUTORI

PAUL GHEORGHIESCU
– inginer cu peste 45 de ani de activitate in sectorul hidroenergetic;
– si-a inceput activitatea la Vidraru in 1966;
– peste 90 de articole si studii in domeniul hidroenergeticii si gospodaririi apelor, publicate in reviste de specialitate din tara si strainatate;
– traducerea din limba rusa si adaptarea/completarea lucrarii ,,Exploatarea centralelor hidroelectrice’’ G. A. Kumsmiasvili, Editura Tehnica 1978;
– Secretar de Stat in Ministerul Mediului, sef al Departamentului Apelor, 1990-1992;
– profesor asociat al Universitatii Politehnice Bucuresti, Facultatea Energetica, 1997- 2006;
– membru al CNR-CME (Comitetul National Roman al Consiliului Mondial al Energiei), CROMB (Comitetul Roman al Marilor Baraje), IRE (Institutul National Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie), Aquanostra (Asociatia Inginerilor Hidroenergeticieni), IHA (International Hydropower Association), Comitet Director Revista ,,Energetica”;
– mentionat in volumele „Personalitati ale vietii politice din Romania“ (1994); “Who`s Who in domeniul energiei din Romania“ (2005), „Enciclopedia personalitatilor din Romania, Hubner`s Who`s Who“ (2007);
– coautor al albumului monografic “Hidrocentrala si barajul Vidraru 50”, Editura Noua 2016;
– coautor al lucrarii “Istoria hidroenergeticii romanesti”, Editura Noua 2021;
– coautor al lucrarii “Monografia Intreprinderii de centrale hidroelectrice Curtea de Arges 1965-2012”, Editura Noua 2021.

ALEXANDRU GHEORGHIESCU
– inginer, 17 ani de activitate in sectorul hidroenergetic;
– membru al Photographic Society of America si AAFR, distins cu Art.AAFR (Artist al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania);
– articole si fotografii publicate in revistele ”Muntii Carpati”, “Romania Pitoreasca”, “Panorama Romaneasca”, “Perla Romaniei”, “Vacante si Calatorii”, “Turism.ro”, “Photomagazine”, “Curtea de la Arges”;
– lucrari acceptate la 34 saloane fotografice din Franta, Marea Britanie, Luxemburg,
USA, Romania, Croatia, Spania, Argentina, Malta, Canada, Slovacia, Danemarca, Taiwan, Norvegia, Iran, Australia, Muntenegru, Macedonia, India, din care 13 lucrari fotografice premiate in Romania, SUA, Marea Britanie, Norvegia, Muntenegru;
– 22 expozitii personale de fotografie in 8 orase din Romania si Franta;
– expeditii fotografice in Atlanticul de Nord (Insulele Hebride – 2007, Islanda – 2010, 2025, Insulele Faroe – 2015, 2025).