Din carnetul unui medic de plasa

DESPRE CARTE

George Ulieru se dovedeste a fi una dintre acele personalitati literare uitate inainte de a fi cunoscute unui public al secolului XXI. Personal l-am descoperit gratie lui Tagore pe care l-a talmacit din franceza in romana in 1923, oferindu-ne astfel prima varianta in romana a volumului Gitanjali, volum care i-a adus autorului Premiul Nobel pentru Literatura in 1913.

George Ulieru (1884-1944) a fost – aflam din Tabelul cronologic intocmit de Mihail Robea pentru editia „Scrieri”, Editura pentru Literatura, 1967 – al doilea copil din cei saptesprezece ai familiei Ulieru din Campulung Muscel. In 1913 obtine titlul de „doctor in medicina si chirurgie”, teza fiindu-i coordonata de savantul doctor Gheorghe Marinescu iar in acelasi an e numit medic, primind si distinctia „Meritul sanitar” clasa I. Spirit integru, medicul George Ulieru va refuza compromisurile, ducand un permanent conflict cu autoritatile corupte care-l vor muta dintr-o circumscriptie in alta dupa bunul plac, la cel mai mic semn de nesupunere. Mobilizat si demobilizat, iar mobilizat si lasat la vatra in Primul Razboi Mondial, cu bagajul facut de pe o zi pe alta in transferurile disciplinare, gaseste ragazul de a debuta in 1921 in revista „Analele Dobrogei” cu scrieri proprii si traduceri din Tagore. Format sub semnul umanismului lui Tagore, nu avea cum ramane indiferent la soarta celor multi, a celor napastuiti, astfel ca solidaritatea sa cu muncitorii Alexandriei unde activa ca medic este sanctionata. Din 1925 pana la pensionarea sa din 1938 pe caz de boala a fost permanent anchetat si mutat, in tot acest timp editand reviste – Facla Muscelului, Piatra Craiului – publicand articole literare sau politice, sociale in periodice. Articole precum Pe cand edilii petrec, Puterea nerusinata, Impotriva stapanirii, Lipsa de rusine, Samsarul cocotat sunt radiografii ale societatii romanesti, o societate pe care incepe sa o contureze si in jurnalul inceput in 1926 si pe care intentiona sa-l publice sub pseudonimul dr. Ion Cicoare si sub titlul Din viata de apostol. Insemnarile unui medic de plasa. A doua forma a jurnalului va fi redactata in 1934 cu titlul Din carnetul unui medic de plasa. Insemnari. Ultima forma, adaugita, va fi incheiata in 1938, sub nume propriu. Volumul va aparea pentru prima oara postum, in 1948, cu o prefata semnata de academicianul Al. Rosetti. Este varianta pe care o reproducem si noi, dupa cea de-a treia editie, neschimbata, aparuta in 1958 la Editura de Stat pentru Literatura si Arta.

Urmarind lista traducerilor, se observa ca George Ulieru avea un deosebit cult pentru Tagore, tradus in volum si in periodice. I-a tradus insa si pe Edgar Allan Poe, Ivan Turgheniev, Tolstoi, Ibsen, Goethe. A publicat numeroase scrieri cultural medicale despre mare si efectele ei binefacatoare, lacul Techirghiol, necesitatea canalizarii, igiena puturilor, facand sau cel putin incercand sa faca educatie sanitara romanilor anilor 1930 – sfaturi medicale catre mame, de pilda.

Cat despre insemnarile sale, ale unui medic de plasa, acesta sunt o oglinda a societatii rurale in mod deosebit. Academicianul Al. Rosetti semnaleaza „talentul alegerii subiectelor, dozajul unei fine ironii si stiinta contrastului”. Profesia nu se mai regaseste in nomenclatorul meseriilor, plasa (plural plasi) fiind o unitate administrativa existenta pana in 1950, intermediara intre judet, respectiv oras si comuna. In 1950 au fost desfiintate judetele si plasile, inlocuite fiind, dupa model sovietic, cu regiuni si raioane.

Pentru cititorul contemporan, echivalentul medicului de plasa ar fi medicul de tara, cu specificarea ca medicul de plasa avea in grija un numar de comune, in cazul lui George Ulieru 14 comune la un moment dat.

Desigur ca va intrebati care e motivul pentru care am ales sa aduc luminii tiparului un text care a inceput sa apara pe un caiet obisnuit acum aproape 100 de ani. Motivul este atat literar cat si social. Cu cat parcurgeam insemnarile medicului Ulieru – schitate filmic aproape – cu atat aveam senzatia ca ma aflu intr-un text contemporan. Caci lumea pe care a descris-o el acum aproape 100 de ani traieste in continuare aproape neschimbata, la fel de needucata sanitar, tributara superstitiilor si leacurilor babesti, refractara noului, respingand stiinta si beneficiile ei. Va suna cunoscut refuzul parintilor de a-si vaccina copiii? Dar descantecul sau trasul de oase? Ignorarea unei prescriptii medicale in favoarea unui leac babesc? Deochiul? Furia barbatului a carui nevasta a nascut fata si nu baiat? Dar sfestania unui put a carui apa a fost spurcata de cadavrul unui caine?

Scrierile medicului Ulieru sunt despre nestiinta, ignoranta, superstitie, respingere. Dar si despre lipsuri, salarii neluate, coruptie la nivel administrativ. Functii numite politic, transferuri la oras ale celor ce faceau jocurile politice, pedepsiri ale celor ce nu se conformau. De-a lungul insemnarilor facute in ani intalnim ascensiunea profesionala a personajului Barbete care intruchipeaza toate „calitatile” parvenitului: umil fata de cei mari, mereu in dreapta sefului, indiferent de schimbare, tarandu-se pana in varf. Ii recunoasteti pe multii „Barbete” de azi? In timp ce medicul Ulieru se straduieste sa combata epidemia de difterie fara sa aiba nici macar ser antidifteric, presa semnaleaza banchetul din Capitala dat in cinstea noului ministru al sanatatii, un popa. E prezentat meniul bogat si e reprodusa si declaratia de reforma sanitara a ministrului. Vi se pare cunoscut? Achizitii de genti sanitare de care nu are nevoie nimeni si a caror contravaloare e retinuta din salariile cadrelor medicale. Vi se pare cunoscut?

Citind randurile medicului George Ulieru – scrise de multe ori cu un umor negru, avand in vedere situatiile – am avut senzatia ca citesc o carte despre societatea romaneasca actuala. Carciumarul, popa, vindecatoarea satului, superstitiile, interesele politice, coruptia, lipsa medicamentelor, a instrumentelor sanitare, demagogia celor alesi in fruntea ministerului, rupti de realitate si nepasatori, urmarindu-si doar propriile interese, prostia si miselia politicienilor, toate acestea reprezinta nu radiografia unei societati interbelice ci radiografia unei societati contemporane.

Dincolo de condeiul muscator, alert, ironic, filmic al medicului George Ulieru am ales acest text pentru actualitatea lui trista si dezarmanta. Caci intr-o suta de ani nu s-a schimbat nimic. Nici in ministere, nici in lumea politica, nici in educatia sanitara a poporului. Superstitiile sunt la fel de puternice in lumea satului, alcoolul este tratamentul universal, bolile fac ravagii in timp ce reprezentantii lumii politice si administrative se imbogatesc din „reforma in reforma”, cu mii de Barbete ce le tin haina la banchete, asteptand un os mare drept rasplata.

Ba da, de fapt s-a schimbat ceva. Din lumea aceasta contemporana lipseste medicul. E plecat peste hotare.

George Ulieru nota: „Aceste insemnari zugravesc din punct de vedere sanitar rural epoca 1918-1938.

Cititorul va desprinde din ele cateva lucruri mai de seama:

– intunericul din patura satelor;

– starea de parasire in care se zbatea personalul rural;

– parada de sus si parodia de interes pe care cei de sus o purtau paturii taranesti din punct de vedere sanitar.”

Va invit sa cititi randurile unui mare umanist descoperit de mine gratie lui Didi – Amita Bhose – care-l avea in biblioteca pe reprezentantul tarii ei, Tagore, talmacit de un demn medic de plasa: George Ulieru. Poate ca, dupa 100 de ani, incepem sa ne indreptam spre lumina.