E cald si bine langa tine. Atasamentul

REFERENTI STIINTIFICI:
Prof.univ.dr. Eugen Avram
Conf.univ.dr. Raluica Tomsa

DESPRE CARTE

Mai intai, ne atasam pentru ca trebuie sa supravietuim. Apoi pentru ca trebuie sa supravietuim in continuare. In relatiile noastre. Ne atasam acolo unde simtim caldura si disponibilitate si iubire. Ne construim modele de functionare. Si functionam. Mai bine sau mai putin bine. Cautam cu asiduitate un om langa care sa ne adapostim, la care sa ne putem intoarce de cate ori plecam in explorarea lumii. Si daca gasim acest om, atunci ne vom elibera de orice constrangeri, interioare sau exterioare… si vom fi liberi tocmai prin legatura stransa cu el. Paradoxal, nu-i asa? Cu cat mai legat, cu atat mai liber. Si totusi, cu cat mai nelegat de om am fi, cu atat mai limitate ne vor fi cautarile. Si ne vom bloca in propriile angoase si semne de intrebare. Stilul de atasament nu ni-l alegem… ni-l construim, se construieste in noi, si ne impune stari, si ganduri si emotii si actiuni. Ne ghideaza in alegerea partenerilor. Este rezultatul istoriei noastre. Hai sa-l cunoastem si sa i-l intelegem. Ne va fi mai usor sa ne explicam, atunci cand suntem in situatii critice, de ce ne retragem sa plangem singuri cu noi sau de ce ne repezim la telefon sa sunam pe cineva sau ne agatam de omul de langa noi, sau oscilam intre a lupta si a renunta. Eu nu cred ca atasamentul este incarcat valoric. Nu cred ca este bun sau rau. Eu cred ca este ceea ce este si ca, daca nu ne face sa ne fie bine, atunci poate ca ar fi mai bine sa-s reconfiguram. Prin analiza personala, prin explicatii, prin psihoterapie, prin alegeri de viata vindecatoare si constructive.

Alina Chiracu

CUVANT INAINTE

Volumul de fata este despre atasament. Iar atasamentul este despre relatii. Este despre modul in care functionam alaturi de ceilalti si despre cum cautam caldura apropierii. Este despre modelele care se impregneaza in noi inca din primele zile de viata, despre ceea ce invatam ca sunt relatiile si despre felul in care ne raportam la acestea.

Legaturile de atasament reprezinta nu numai modalitati de supravietuire, ci si tipare comportamentale persistente in timp si rezistente la schimbare. Sunt traite cu intensitate si dirijeaza actiunile, orientarile, alegerile. Odata venita pe lume, fiinta umana (si nu numai fiinta umana) are nevoie sa se ataseze de o persoana care ii poate oferi sprijin si caldura. Devine un scop in sine cautarea apropierii… un scop mai degraba inconstient, inradacinat in instinctul de conservare. Copilul mic detine parca pseudoconstiinta faptului ca nu poate subzista singur si incearca din rasputeri sa se afle in apropierea unui adult care ii poate oferi protectie si siguranta.

Copiii crescuti in medii sigure, invata ca lumea este un loc bun, in care se pot dezvolta sanatos si pe care o pot explora cu curaj, ca exista undeva in apropiere niste adulti disponibili si receptivi care pot interveni la nevoie. In schimb, copiii crescuti in medii reci sau ostile, cu parinti neatenti sau neglijenti, vor fi mult prea preocupati de propria (ne)siguranta pentru a mai avea energie de investit in explorarea lumii. Din acest motiv deschiderea catre cunoastere poate fi prejudiciata major la copii cu stiluri de atasament insecurizante.

Stilurile de atasament definesc persoana. Asa cum s-au construit pe parcursul copilariei mici, aceste tipare de relationare sunt purtate intreaga viata, manifestandu-se in toate relatiile ulterioare. Nu de putine ori, oamenii cer ajutorul psihoterapeutilor pentru a resemnifica intr-un fel sau altul sistemul de atasament atat de bine impregnat in psihismul lor. Alteori, oamenii nu isi explica de unde provin modelele de functionare neadecvate, si le numesc toxice. Nimic nu este toxic aici. Este vorba doar despre interpretarea relatiilor, despre modul in care intra si ies din relatii, despre ceea ce simt fata de un partener si asteapta de la acesta. In oricare dintre aceste cazuri, intai de toate trebuie identificate tiparele de atasament, explicate comportamentele adiacente lor si abia apoi incercata o interventie.

Atasamentul vorbeste despre cum am fost tratati in copilarie, despre cum am invatat ca trebuie sa relationeze oamenii. Este o lectie repetata de nenumarate ori pana ce este invatata si aplicata in orice context: in grupul de prieteni, la scoala, in relatiile romantice, la locul de munca. El descrie felul in care iubim si ne lasam iubiti, felul in care gestionam conflictele cu ceilalti, reactiile pe care le avem atunci cand suntem dezamagiti sau raniti. Exista persoane care prefera sa se retraga, sa-si traiasca dramele personale in solitudine (evitante), sau persoane care se ingrijoreaza cu privire la propria valoare si la cat de demni de iubire pot fi (anxioase). Exista in mod evident si persoane libere de aceste presiuni (securizante). Daca am intelege ca aceste stiluri, desi adanc impregnate in noi, au o explicatie clara si pot fi ajustate intr-o oarecare masura, viata ar deveni mai tolerabila, relatiile mai acceptabile, bucuria de a trai ar fi mai mare.

Desi ni s-a impus sub o forma sau alta, desi vine sa amprenteze toate relatiile ulterioare, stilul de atasament nu trebuie sa fie considerat o povara, ci mai degraba o componenta a fapturii umane, care poate fi gestionata sau cel putin inteleasa.

CUPRINS

Cuvant inainte / 7
Scurt istoric al teoriei atasamentului / 9
Eu si Tu: Despre atasament si devotament / 13
Firul invizibil, atasamentul / 18
Copilul nimanui / 23
E cald si bine langa tine / 31
Ceea ce face parte din noi / 37
Povestea mea / 40
Numerele / 42
Atasare si detasare / 46

Partea I Atasamentul / 49
Aspecte structurale ale atasamentului / 50
Masurarea stilurilor de atasament / 68
Atasamentul – Atunci si acum / 77
Atasamentul in adolescenta / 85
Stilurile de atasament si adaptarea scolara / 93
Atasamentul si relatia terapeutica / 102
Atasamentul fata de valorile comunitatii si cele personale: rol, conexiuni si abordari / 110

Partea a II-a Studii / 123
Rolul atasamentului si al familiei in aparitia schemelor cognitive / 124
Rolul credintei in relatia dintre atasament si anxietatea de separare in cuplu / 157
Leadershipul analizat prin prisma atasamentului si a schemelor cognitive / 179
Rolul credintelor irationale in relatia dintre stilurile de atasament si satisfactia cu viata / 221