ICPE – 75 de ani de implicare in dezvoltarea electrotehnicii romanesti

DESPRE CARTE

Cartea scrisa, ca respect pentru cei din ICPE, care cu pasiune au luptat si au crezut ca pot sa contribuie la dezvoltarea industriei electrotehnice romanesti, ca ceea ce au facut ei ingropandu-si in zidurile lor tot ce au avut mai drag, aduce ca in Legenda mesterului Manole imaginea unei istorii pline de sacrificii pe care au trait-o, pasiunea de a fi mereu „mai buni in ceea ce faceau”, o legenda care nu trebuie sa fie uitata de cei care nu au trait in acei ani, care au datoria sa cunoasca inaintasii asa cum au fost ei si ce au realizat si sa faca mai mult si mai bine decat acestia.

CUVANT-INAINTE

Motto

„Inginerul prin insasi firea sa intreaga, este un mare anonim. Si se citeaza atat de putine nume si atat de putini oameni populari care ies din mediul ingineresc. Caci inginerii care capata popularitate, o obtin pe cai laterale care au de putine ori in comun cu ingineria. Prin insasi menirea lor, inginerii se ilustreaza prin operele pe care le fac. Ei cladesc orase, linii ferate, poduri, uzine, cai navigabile; pretutindeni traieste opera si moare numele operei caci de numele omului n-a auzit poate nimeni, niciodata. Este o tragedie intreaga in aceasta condamnare la tacere si absurditate. ”

Manoilescu M: Problema concentrarii invatamantului superior.
Interpelare in Senat, 19 febr.1937.

De ce aceasta carte?

In istoria moderna a electrotehnicii romanesti, Institutul de Cercetari Electrotehnice (ICET) cunoscut sub aceasta denumire la inceputul activitatii sale in anul 1950, apoi sub denumirea Institutul de Cercetari si Proiectari Electrotehnice (ICPE) a jucat de-a lungul anilor, un rol important fiind regasit prin oamenii sai, in numeroase reusite industriale ale lui.

Incepand cu programul de electrificare a tarii, in care a fost regasit in dezvoltarea de: masini, transformatoare si aparataj electrotehnic, sisteme de reglaj a excitatiei hidroagregatelor si continuand cu programele de industrializare a tarii si dezvoltarea echipamentelor pentru centrale nucleare, ICPE a fost la originea realizarii unor premiere care reprezentau contributii de inalt nivel tehnic, in sincronism ca performante cu ceea ce era in „lumea buna”. Cu o structura interdisciplinara, in institut s-au dezvoltat in acei ani care s-au scurs de la aparitia lui, „scoli” capabile sa realizeze masini electrice de uz general sau speciale, aparataj electric de inalta tensiune, generatoare, materiale electrotehnice noi, actionari de putere in dotarea forajului terestru si marin, redresoare de mare putere pentru industria aluminiului si metalurgiei, sisteme de comanda si reglaj ale morilor de ciment si de minereuri, echipamente pentru troleibuze, tramvaie si metroul din Bucuresti.

O politica inteligenta dusa de statul roman: cercetare proprie/licenta de inalt nivel, a condus la faptul ca nivelul tehnic al industriei electrotehnice romanesti se apropia de cel al unor state puternic industrializate, ca dispunea de o cercetare de inalt nivel – ajunsa in anul 1990 la circa 200.000 de oameni – capabila sa abordeze problemele complexe cerute de dezvoltarea industriala a Romaniei.

Romania devenea un exportator puternic de: motoare electrice, actionari electrice pentru masini unelte sau procese industriale, echipamente de foraj, locomotive si echipamente complexe. O industrie care in dezvoltarea ei a inteles ce inseamna cercetarea si transferul tehnologic, de departe de anatema lansata in anul 1990 de „industrie de fiare vechi”.

Am lucrat in acest Institut mai bine de 50 de ani, am crescut o data cu el formandu-ma ca cercetator, director stiintific, director general, am fost partas la multe premiere ale industriei electrotehnice, am militat ca Institutul sa devina cel care alimenteaza cu transferuri noi de produse si tehnologii industria electrotehnica. Am avut satisfactia ca rezultate ale cercetarii din ICPE sa fie prioritati in domeniul masinilor electrice de uz general sau special, al actionarilor de putere in foraj si tractiune sau al electrotehnologiilor, realizari care prin performantele lor au fost recunoscute in plan international.

ICPE nu a sprijinit doar propriul domeniu de activitate ci si celelalte sectoare industriale furnizandu-le echipamente, solutii si tehnologii noi in procesele dezvoltate in: petrochimie, metalurgie, constructia de masini.

O tara considerata mica si chemata mai tarziu la dezvoltarea industriei electrotehnice, beneficia de o cercetare capabila sa nu refuze orice provocare care i se adresa, devenea in multe domenii „un tigru” in randul tarilor CAER alaturi de URSS, Germania de Est si Cehoslovacia si un dinamic „folower” in randul tarilor puternic industrializate.

Am scris aceasta carte ca respect pentru cei care cu pasiune au luptat si au crezut ca pot sa contribuie la dezvoltarea industriei electrotehnice romanesti, ca ceea ce au facut ei ingropandu-si in zidurile lor tot ce au avut mai drag, aduce ca in Legenda mesterului Manole imaginea unei istorii pline de sacrificii pe care au trait-o, pasiunea de a fi mereu „mai buni in ceea ce faceau”, o legenda care nu trebuie sa fie uitata de cei care nu au trait in acei ani, care au datoria sa cunoasca inaintasii asa cum au fost ei si ce au realizat si sa faca mai mult si mai bine decat acestia. Daca se cauta o explicatie pentru rezultatele obtinute in aceasta jumatate de secol, aceasta se datoreaza fondurilor mari acordate cercetarii si continua lupta a Institutului de a dezvolta investitii noi si cresterea bazei materiale apte sa raspunda cerintelor tehnice tot mai inalte, tintelor pe care cercetarea le avea in dezvoltarea sa si transferul tehnologic, al oamenilor pasionati pentru ceea ce faceau, orgoliul lor stiintific de a fi regasiti in dezvoltarea tarii, principii de baza care nu ar trebui nici astazi neglijate in cercetarea romaneasca, pe care cartea a incearcat sa le trateze in sinergia lor!

Pentru cine fost scrisa ?

Cartea a fost scrisa pentru multi „oameni din ICPE” care, cu pasiune si-au inchinat viata dezvoltarii electrotehnicii romanesti, au luptat ca prin realizarile lor in plan stiintific si industrial sa creasca prestigiul Institutului dar in egala masura si pentru „cei din afara lui” care au crezut in forta lui, l-au sprijinit in dezvoltarea si in consolidarea rolului de leader in dezvoltarea industriei electrotehnice romanesti.

Dar si pentru multi din afara lui, experienta traita putand fi „o ancora” intr-o societate in continua schimbare.

Cartea isi propune sa fie o marturie a cresterii competentei stiintifice a Institutului dovedita de la an la an, legatura sa cu industria si mediul academic, autorul fiind convins ca mult mai multe lucruri puteau fi scrise despre ceea ce a facut ICPE in decursul anilor si oamenii lui, multi dintre ei mentionati, dar si multi care nu apar dar sunt la fel de valorosi in dezvoltarea unui Institut modern, apreciat pentru forta sa inginereasca.

Autorul a inteles riscul de a scrie o carte cu o asemenea tematica, „scaparea” unor realizari si oameni, in conditiile in care multi dintre cei care au creat Institutul au disparut, arhivele s-au pierdut, dar cartea poate fi un inceput, un punct de plecare pentru dezvoltari viitoare a altor cercetatori care s-ar incumeta sa o faca.

„Leaderi si Furnici”, toti au constituit familia ICPE, Institutul care era pentru ei o a doua casa, in care munca era o placere iar rezultatele ei insemnau consacrarea stiintifica si realizarea in plan profesional si uman. Acum, cand scriu aceste randuri, sunt inca impresionat de cuvintele unui fost salariat al ICPE-ului Victor Popescu, veteran din randul celor care au lucrat in sediul din Branesti (1952), care, din Germania interesandu-se daca mai exist, imi spunea „Domnule Director, anii pe care i-am trait si visurile mele cele mai frumoase le-am avut in ICPE”.

O istorie a lucrurilor facute, a sperantelor si nazuintelor lor ca au fost partasi la dezvoltarea tarii si ca trebuie sa ramana!

Daca de Troia, de ruinele templelor grecesti, sau de Sarmisegetuza poti sa-ti imaginezi „cum au fost”, in industria electrotehnica nici ruinele nu au mai ramas, „temple” ale ei: Electroputere Craiova, Electroaparataj Bucuresti, IMEB, Electroceramica Turda, Electrotehnica Bucuresti, disparand fizic si ramanand doar cu amintirile si povestile spuse de cei care le-au trait.

Nu pot incheia fara a spera ca cititorii mai tineri, cei care nu au trait in acei ani si ale caror surse de informatii sunt de multe ori trunchiate sau incorect prezentate, vor intelege pasiunea unei generatii de ingineri care au contribuit la dezvoltarea industriei electrotehnice romanesti, ca si-o vor insusi si vor duce mai departe traditiile si prestigiul ei.

prof. dr. ing. Florin Teodor TANASESCU

CUPRINS

Cuvant-inainte 23

CAPITOLUL 1. Investitiile 27
1.1. Inceputurile 27
1.2. Dezvoltarea ICPE pe platforma Vitan 50
1.2.1. Prima etapa in Planul de dezvoltare al ICPE (1968-1971) – Pavilion Laboratoare si Aparataj Elect 54
1.2.2. Etapa a doua. Atelierul de Prototipuri (1972-1973) 58
1.2.3. Etapa a treia. Sectia Materiale Anorganice (a) si Sectia Actionari si Redresoare (b) (1976-1978) 63
1.2.3. a) Sectia Materiale Anorganice 63
1.2.3. b) Sectia Actionari – Redresoare 64
1.2.4. Dezvoltarea Centrului de Calcul Electronic si Microproductia de Traductoare de Pozitie Inductosyn (1977-1979) 65
1.2.4.1. Centrul de Calcul 65
1.2.4.2. Sectia de traductoare Inductosyn 67
1.2.5. Sectia integrata Giromotoare (1978-1980) 68
1.2.5.1. Atelierul de tratare a suprafetelor metalice – Galvanizare (1979) 71
1.2.5.2. Gospodaria de apa recirculata 71
1.2.6. Statia solara 72
1.2.7. Sectia utilaje tehnologice si SDV-uri (1980-1981) 72
1.2.8. Dezvoltare microproductie de contacte electrice (1979) 73
1.2.9. Statia pilot pentru electrotehnologii si polietilena reticulata (1980-1983) 74
1.2.10. Filiala Iasi, pe platforma Institutului Politehnic (1982-1983) 78
1.2.11. Etapa a patra. Dezvoltarea laboratoarelor de incercari la uzura climatica pentru altitudine si alte conditii de mediu TH (Tropicus Humidus) si THA (Tropicus Humidus Aridus), Sectia de
microproductie materiale pulverulente si electroizolante (1982-1985) 79
1.2.12. Sectiile Filtre si Echipamente de Compensare a Energiei Reactive Condenstoare (1984-1986) 84
1.2.12.1. Sectia de Filtre si Echipamente de Compensare a Energiei Reactive 85
1.2.12.2. Sectia de Condenstoare 85
1.2.13. Etapa a cincea. Standuri pentru atestarea echipamentelor electrotehnice destinate Centralelor Nucleare Electrice (CNE) (1983-1986) 86
1.2.14. Depozitul de materiale 93
1.2.15. Casa solara 2 94
1.2.16. Baza experimentala Agigea 94
1.2.17. Statia de incercari climatice Costinesti 96
1.2.18. Filiala Bistrita 97
1.2.19. Filiala Targul Mures 97
1.2.20. Filiala Sfantul Gheorghe 98
1.2.21. Preluarea prin Transfer a unor constructii si a unui teren de la Institutul de Cercetari Termoenergetice si Energetice, ICSITEE (care cuprindea si fostul Institut de Cercetari Energetice al Academiei Romane), existent in Vitan (1989) 99
1.2.22. Investitia „Neterminata”: Sectia de Motoare Electrice 99
1.3. Date de fundamentare a spatiilor si investitiilor din Platforma Vitan 103
1.4. Evolutia achizitionarii utilajelor si a echipamentelor. Perioada 1951-1990 107
1.5. La sfarsit de drum cateva idei care se desprind din aceasta istorie a investitiilor in ICPE 109

CAPITOLUL 2. Viziune si tinte, Tinerete, Adolescenta, Maturitate 111

CAPITOLUL 3. Oamenii ICPE-ului… OMAGIU si RECUNOSTINTA tuturor celor care au contribuit la dezvoltarea ICPE-ului si au crezut in el! 227
3.1. Viziune, loc si rol 228
3.2. Leaderi, echipe, scoli 232
3.3. Personalul de cercetare al Filialelor 298
3.3.1. Filiala ICPE Iasi 299
3.3.2. Filiala ICPE Bistrita 301
3.3.3. Filiala ICPE Targu Mures 302
3.3.4. Filiala ICPE Sfantu Gheorghe 304
3.3.5. Filiala ICPE Clinceni 304
3.4. Structura de personal din Institut trebuia sa asigure dialogul si colaborarea cu institutele de cercetari activand in alte domenii tehnice si promovarea interdisciplinaritatii 305
3.5. O marturisire la „sfarsit de drum…” 325

DESPRE AUTOR

Florin Teodor Tanasescu (1932) absolvent al Colegiului National Sf. Sava (1951) si al Facultatii de Electrotehnica din Universitatea Politehnica Bucuresti (1956) isi sustine doctoratul la Politehnica Ghe. Asachi din Iasi (1968), sub conducerea profesorului Vasile Petrescu, teza sa abordand un subiect de mare complexitate a timpului „Mecanismul de aparitie a descarcarilor partiale in dielectrici”, fenomen destructiv intalnit in izolatia aparatajului de inalta tensiune.

Repartizat la Institutul de Cercetari si Proiectari Electrotehnice (ICPE), parcurge toate treptele profesionale: cercetator, cercetator principal gradele III, II, I, secretar stiintific, director adjunct si director general al Institutului. A participat direct si a coordonat numeroase programe de cercetare in domeniul electrotehnicii (electrotehnologii, surse noi de energie, aparataj de inalta tensiune), solutiile sale facand obiectul a numeroase aplicatii industriale regasite in industria electrotehnica. Este autor a peste 150 de articole stiintifice si 15 carti publicate in reviste si edituri din tara sau strainatate, lucrari semnalate de centrele documentare internationala. Din randul acestora, Thesaurus CEI rationnel de l`electricite publicat la Geneva in 1986 elaborat de CER sub coordonarea academicienilor Remus Radulet, Al. Timotin, Andrei Tugulea, sta la baza terminologiei standardelor elaborate de CEI, este cunoscut de comunitatea stiintifica prin implicarea sa in dezvoltarea industriei electrotehnice romanesti, cu premiere industriale aparute in Romania: actionari de putere, tractiune feroviara, urbana si metrou, masini si aparataj electrotehnic, electrotehnologii, conversia energiei.

Performantele profesionale il recomanda a fi Presedinte al Asociatiei de Terminologie din Romania (TERMROM) si al Comitetului Electrotehnic Roman (CER), laureat al Premiului „Traian Vuia” al Academiei Romane, profesor la Universitatea Valahia Targoviste si Politehnica Bucuresti, coordonator la nivel national al politicii de cercetare stiintifica in cadrul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie (1985-1987) si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei (1992-1996). Se bucura de recunoastere nationala si internationala, este membru in conducerea Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania (AGIR), sef de sectie in Academia de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR – afiliata la Consiliul Academiilor europene EURO-CASE), membru al Conferintei Internationale a marilor Retele Electrice (CIGRE), Life member al Asociatiei Inginerilor Electricieni americani IEEE, membru de onoare al Academiei de Stiinte din R. Moldova, Dr. Honoris Causa al Universitatii „Valahia” din Targoviste si al Universitatii Tehnice din Chisinau, membru de onoare al Academiei Romane.