Inginerul de universitate. Experiente institutionale franceze

DESPRE CARTE

Recomand lucrarea prof. univ. dr. ing. Vasile-Filip Soporan pentru ca aceasta realizeaza pentru prima data in Romania, intr-o variant creativa, un studiu minutios asupra modalitatilor prin care sistemul autohton de pregatire inginereasca a preluat, de-a lungul timpului, formele specifice Frantei, dorind, in aceasta maniera, sa formuleze indirect unele propuneri pentru optimizarea situatiei actuale, folosind experientele pregatirii ingineresti europene. Pentru cititorul interesat, se detaseaza analiza comparativa institutionala si maniera personala de prezentare a punctelor de vedere si a experientelor traite in diversele pozitii pe care autorul le-a avut de-a lungul timpului, in care gandirei inginereasca a fost un instrument important in analizele intreprinse la nivel multidisciplinar.

Acad. Dorel Banabic

CUPRINS

Cuvant-inainte (acad. Dorel Banabic) 9

Nota asupra editiei 13

Stiati ca… 17

Preluarea modelului francez de formare inginereasca 17

Sistemul educational francez 22

Sistemul ingineresc francez 23

Preliminarii 26

Inginerul de universitate 26

Actualitatea preluarii experientelor institutionale franceze 31

1. MODELUL FRANCEZ SI INCEPUTURILE INGINERIEI ROMANESTI 37
1.1. Ingineria inceputurilor intre dorinta de a fi in rand cu Occidentul si pastrarea privilegiilor traditionale 37
1.2. Cateva consideratii asupra preluarii modelelor franceze de formare inginereasca 42
1.2.1. Starea si evolutia inceputurilor invatamantului ingineresc romanesc 42
1.2.2. Invitarea si angajarea specialistilor in inginerie din Franta 47
1.2.3. Burse acordate tinerilor pentru studii de inginerie 47
1.2.4. Preluarea modelelor franceze de formare inginereasca 52
1.2.5. Prezenta specialistilor romani la diverse evenimente stiintifice, ingineresti si comerciale desfasurate in Franta 56
1.2.6. Influentele ingineriei franceze reflectate in publicatiile periodice ingineresti 67
1.2.7. Modelele si experientele franceze in dezbaterile publice pentru institutionalizarea activitatilor ingineresti din Romania 81
1.2.8. Lectia franceza a importantei ingineriei ca suport al conducerii intreprinderilor industriale 104
1.2.9. Ingineria in folosul administratiei publice pornind de la experienta inginerului Fayol 108
1.2.10. Prezenta literaturii tehnice franceze la nivelul starilor si nevoilor diverselor societati industriale 141
1.2.11. Colaborari si parteneriate ingineresti franceze pe piata romaneasca interbelica 143
1.2.12. Concluzii privind preluarea modelului francez 147
1.3. Ingineri ai inceputurilor ingineriei romanesti care s-au format in Franta 148
1.4. Preluarea si adaptarea unor acte de reglementare privind organizarea activitatilor ingineresti si a institutiilor de formare in inginerie 153

2. INGINERIA IN FRANTA 161
2.1. Reglementarea titlului de inginer161
2.2. Tipologia titulaturilor de inginer 162
2.3. Institutii de reglementare 164
2.4. Particularitatile ingineriei in spatiul francofon 165

3. ORGANIZAREA SI DESFASURAREA FORMARII INGINERESTI DIN FRANTA 170
3.1. Particularitatile sistemului educational francez170
3.2. Programele de formare in inginerie 172
3.2.1. Programele premergatoare autonome de profesionalizare de scurta durata 172
3.2.2. Programe de formare in inginerie la nivelul licentei 175
3.2.3. Programele de formare in inginerie 177
3.2.4. Programele de doctorat in inginerie 177
3.3. Institutii de formare in inginerie 178
3.4. Filiere de formare in inginerie 182
3.4.1. Tipologia formarii 182
3.4.2. Parcursul formarii 182

4. STUDIU COMPARATIV INTRE SISTEMUL DE FORMARE IN INGINERIE CARE FUNCTIONEAZA IN FRANTA SI IN ROMANIA 186
4.1. Particularitati ale sistemului francez de formare inginereasca 186
4.2. Particularitatile sistemului de formare inginereasca din Romania 188
4.3. Consideratii privind pozitionarea studiilor de inginerie la nivelul clasificarii internationale 190
4.4. Consideratii comparative intre sistemele de formare in inginerie din Franta si Romania 193

5. EXPERIENTE INSTITUTIONALE FRANCEZE 198
5.1. Puncte de vedere 198
5.1.1. Conceptualizarea si formalizarea institutionala a sistemelor de formare in inginerie sau ingineria formarii ingineresti 198
5.1.2. Centre de profesionalizare in inginerie si antreprenoriat 201
5.1.3. Formarea inginereasca, cercetarea publica, dezvoltarea antreprenoriatului si industrializarea 204
5.1.4. Nevoia de profesionalizare institutionalizata in ingineria mediului 214
5.1.5. Necesitatea reformei structurale in invatamantul superior romanesc 216
5.1.6. Scoala aplicata si economia de succes 220
5.1.7. Consolidarea pietei serviciilor de formare a fortei de munca 222
5.1.8. Harta administrativ-teritoriala sau a dezvoltarii economice competitive 224
5.2. Experiente traite 235
5.2.1. Leaganul, siguranta, libertatea si dezvoltarea 235
5.2.2. Istoria prin cuantificarea in timp a realizarilor materiale 237
5.2.3. Realitatile nefavorabile in fundamentarea constructiei durabile a viitorului 238
5.2.4. Incercari de preluare a experientei franceze de dezvoltare a antreprenoriatului universitar studentesc 243
5.2.5. Experienta contactului cu sistemul francez de formare a inginerilor 261

6. CONCLUZII 277
6.1. Caracterizarea sistemului de formare inginereasca din Franta 277
6.2. Propuneri pentru organizarea sistemului romanesc de formare inginereasca 282

7. NOTE BIBLIOGRAFICE CU PRIVIRE LA PREZENTAREA UNOR INSTITUTII CU ROL IMPORTANT IN FUNCTIONAREA SISTEMELOR DE FORMARE IN INGINERIE DIN FRANTA 289
7.1. Institutii cu rol in reglementarea pregatirii ingineresti 289
7.1.1. Nota bibliografica: Commission des titres d’ingenieur – CTI 289
7.1.2. Nota bibliografica: Ministere de l’Enseignement superieur et de la Recherche – MESR 292
7.1.3. Nota bibliografica: COFRAC – Comite français d’accreditation 294
7.1.4. Nota bibliografica: CNCP – Commission nationale de la certification professionnelle 294
7.2. Institutiile asociative si profesionale ingineresti 295
7.2.1. Nota bibliografica: IESF – Ingenieurs et Scientifiques de France 295
7.2.2. Nota bibliografica: SNIP – Societe Nationale des Ingenieurs Professionnels de France 297
7.3. Diplome care permit accesul la formele de pregatire din invatamantul superior 297
7.3.1. Nota bibliografica: Baccalaureat general 297
7.3.2. Nota bibliografica: Baccalaureat technologique 298
7.3.3. Nota bibliografica: Baccalaureat professionnel 298
7.4. Diplome care atesta pregatirea inginereasca si pre-inginereasca 300
7.4.1. Nota bibliografica: BTS – Brevet de technicien superieur 300
7.4.2. Nota bibliografica: DUT – Diplome universitaire de technologie 301
7.4.3. Nota bibliografica: Diploma Nationala Licence Pro 301
7.4.4. Nota bibliografica: Diploma nationala de Licence STS – Science pour l’ingenieur 303
7.5. Institutii care asigura pregatirea pre-inginereasca si inginereasca 306
7.5.1. Nota bibliografica: Lycee general 306
7.5.2. Nota bibliografica: Lycee technologique 307
7.5.3. Nota bibliografica: Lycee professionnel 307
7.5.4. Nota bibliografica: Institut Universitaire de Technologie 307
7.5.5. Nota bibliografica: Institutii de invatamant superior specializate in pregatirea inginerilor 309
7.6. Alte tipuri de note bibliografice 314
7.6.1. Nota bibliografica: Chambre de commerce et d’industrie – CCI 314
7.6.2. Nota bibliografica: Promovarea antreprenoriatului in cadrul invatamantului superior din perspectiva Ministere du Redressement Productif si Ministere de l’Enseignement superieur de la Recherche 315

8. DICTIONAR TERMINOLOGIC FRANCVEZ-ROMAN 317
8.1. Dictionarul termenilor utilizati in cadrul lucrarii 317
8.2. Lucrarile in limba franceza utilizate 330

9. BIBLIOGRAFIE 332
9.1. Lucrari publicate 332
9.2. Acte normative consultate 340
9.3. Site-urile institutiilor la care se face trimitere in prezenta lucrare 343
Resume 348
Summary 352
Table des matieres 356
Table of Contents 360

CUVANT-INAINTE

„Inginerul de universitate. Experiente institutionale franceze”, lucrare realizata de prof. univ. dr. ing. Vasile-Filip Soporan, ne propune o analiza a sistemului francez de pregatire inginereasca cu raportare la cel care functioneaza in Romania, stiind ca, de-a lungul timpului, Franta a constituit un model preluat in mai multe domenii esentiale fauririi statului modern roman, cum ar fi cele constitutionale, de organizare administrativ-teritoriala, juridice, educationale, financiare, ale armatei, ale institutiilor de executie bugetara, ale institutiilor de forta, precum si multe altele. Daca multe dintre aceste sisteme institutionalizate, constituite dupa priceperea si nevoile Romaniei, au avut parte de prezentari istorice semnificative, din pacate, pregatirea inginereasca nu a facut obiectul unor asemenea abordari. Si cu aceasta motivatie, lucrarea de fata se prezinta ca fiind printre primele care analizeaza problematica deosebit de complexa a preluarii in maniera institutionala a modelului francez de pregatire inginereasca. Volumul de fata reprezinta o componenta a unei analize mai ample ce contine, sub acelasi titlu principal, cateva preocupari grupate logic in urmatoarele sectiuni: cautari in logica continuitatilor si discontinuitatilor Romaniei, parcursul institutionalizarii sistemelor de formare inginereasca, texte reprezentative comentate cu valoare institutionala, instrumentele calibrarii si profesionalizarii in inginerie, ingineria in formule institutionalizate si proiectarea institutionala a viitorului prin profesionalizare participativa.

Din punctul de vedere al structurarii lucrarii, aceasta debuteaza cu o prezentare de tipul Stiati ca…, din dorinta autorului de a starni interesul cititorului, facand apel la datele esentiale ale preluarii modelului francez de formare inginereasca incepand cu anul 1800. Se apeleaza, in acest context, la date mai putin cunoscute mediului ingineresc, dar importante in constituirea ingineriei romanesti, la inceput de aplicatie militara sau administrativa, iar apoi de conceptie si utilizare industriala.

Preliminariile prezente in cadrul volumului au menirea de a-i familiariza pe cei interesati cu obiectivele intregii lucrari, in care abordarea evolutiilor institutionale ramane esentiala, precum si cu structurarea unei matrici a actualitatii preluarii modelelor franceze in ceea ce priveste functionarea invatamantului tehnic superior. Fara sa fie exprimate direct de autor, prezentarile facute asupra sistemului francez si comparatia cu cel romanesc sugereaza inteligent ca, avand in vedere starea actuala a formarii inginerilor, exista variante posibile ce pot fi preluate intr-un proces in care cerintele economiei de piata functioneaza si la nivelul invatamantului tehnic superior.

Din punctul de vedere al continutului de baza, lucrarea contine trei parti esentiale: prima, care se refera la compararea celor doua sisteme de formare inginereasca; a doua, in care se prezinta experientele autorului in interactiunea sa cu institutiile franceze de profil; a treia, in care se face o prezentare sintetica, sub forma unor note bibliografice, a institutiilor cu rol important in functionarea invatamantului tehnic superior din Franta.

In cadrul primei parti, se abordeaza meticulos si in maniera critica modelul francez si inceputurile ingineriei romanesti, in care, din perspectiva utilizarii ingineriei istorice, se prezinta pionieratul profesional autohton intre dorinta de a fi in rand cu Occidentul si pastrarea privilegiilor traditionale. De asemenea, se realizeaza, prin intermediul documentelor, cateva consideratii asupra preluarii modelelor franceze de formare inginereasca, se subliniaza importanta inginerilor inceputurilor si se incearca descifrarea mecanismelor de preluare si adaptare a actelor de reglementare privind organizarea activitatilor ingineresti si de formare in inginerie. Tot in prima componenta, se abordeaza cadrul de reglementare a ingineriei franceze, cu un accent deosebit asupra organizarii si desfasurarii formarii ingineresti, precum si prezentarea concluziilor studiului comparativ intre sistemul de formare in inginerie care functioneaza in Franta, respectiv in Romania.

Partea a doua cuprinde experientele institutionale franceze, structurate in doua sectiuni: prima, cea a punctelor de vedere, iar a doua, cea a experientelor traite de autor ca universitar, dar si ca reprezentant al unor institutii publice in care a activat de-a lungul timpului, reusind sa pastreze in cadrul acestora elementele specifice gandirii ingineresti, rigorii si creativitatii legate de practicarea ingineriei adevarate. Abordarile necesare exprimarii punctelor de vedere sunt actuale si prezinta interes pentru o dezbatere institutionala ce-si propune optimizarea cadrului de reglementare a ingineriei din perspectiva participarii acesteia la dezvoltarea comunitatilor, iar dintre cele mai interesate amintesc urmatoarele: ingineria formarii profesionale, profesionalizarea in inginerie si antreprenoriat, corelatia dintre pregatirea inginereasca si cercetarea publica de deservire a activitatilor industriale, nevoia de profesionalizare institutionalizata in ingineria mediului, harta administrativ-teritoriala din perspectiva dezvoltarii economice competitive. Experientele traite subliniaza implicarea si perceptia autorului asupra istoriei prin cuantificarea in timp a realizarilor materiale, asupra realitatilor nefavorabile in fundamentarea constructiei durabile a viitorului, asupra incercarilor de preluare a experientei franceze de dezvoltare a antreprenoriatului universitar studentesc, precum si asupra experientei contactului cu sistemul francez de formare a inginerilor.

Ultima parte, ce poate fi apreciata ca o componenta a unei baze de date complexe, ne prezinta intr-o forma sintetica note bibliografice cu privire la institutiile cu un rol important in functionarea sistemelor de formare in inginerie din Franta, in care se regasesc institutiile cu rol in reglementarea pregatirii specifice invatamantului tehnic superior, institutiile asociative si profesionale ingineresti, diplomele care permit accesul la formele de pregatire in invatamantul superior, diplomele care atesta pregatirea pre-inginereasca si inginereasca, respectiv institutiile care asigura pregatirea pre-inginereasca si inginereasca.

Concluziile lui Vasile-Filip Soporan vizeaza caracterizarea sistemului de formare inginereasca din Franta si prezentarea propunerilor pentru organizarea sistemului romanesc de pregatire inginereasca. In urma analizei realizate, autorul prezinta urmatoarele caracteristici ale sistemului francez: adaptarea la nou si pastrarea traditiilor pregatirii ingineresti, acoperirea tuturor palierelor ierarhiei profesionale impuse ingineriei, structurarea programelor in conformitate cu solicitarile pietei muncii, asigurarea unui parcurs educational deschis, respectarea specializarilor in domeniile solicitate de piata muncii, functionarea structurilor autonome de avizare si autorizare a pregatirii ingineresti, adaptarea permanenta a referentialelor de pregatire inginereasca la realitatile si evolutia practicilor profesiei, legatura concreta intre invatamantul ingineresc si cel liceal, parteneriatele reale si neformale, colaborarea diverselor institutii de invatamant superior in realizarea programelor de formare ingineresti, existenta diverselor modalitati de parcurgere a traseelor de pregatire inginereasca, functionarea pe baze institutionale a consortiilor universitare, apropierea si utilizarea in scop didactic a expertizei centrelor tehnice si a institutiilor de cercetare, utilizarea in comun a bazei materiale a mai multor institutii, distributia teritoriala echilibrata cu motivatie socioeconomica, prioritatea indeplinirii interesului public, existenta unor criterii clare de apreciere, utilizarea corelarii programelor educationale cu evolutia ingineriei practicate, dezvoltarea pregatirii interdisciplinare diversificate, conducerea institutiilor de formare inginereasca obtinuta prin concurs, diversificarea formelor de tutela a institutiilor de invatamant superior.

Dintre cele mai importante propuneri, cu potential de a fi aplicate in reformarea pregatirii inginerilor din Romania, le amintesc pe urmatoarele: necesitatea cunoasterii reale a situatiei functionarii invatamantului tehnic superior si a cerintelor pe care le impun angajatorii si piata muncii; stabilirea diferentierilor care exista intre stiintele fundamentale si inginerie la nivelul programelor de formare inginereasca, preluarea identica a procedurilor specifice Frantei nu ar conduce la rezultatele asteptate, starea optimista a analizelor nu trebuie sa neglijeze influenta pe care o are starea economiei asupra functionalitatii sistemelor de formare inginereasca, sistemul de pregatire inginereasca raspunde nevoilor societatii – nefiind doar al universitarilor -, gestionarilor invatamantului superior, nevoia constituirii unor centre de profesionalizare in inginerie, organizarea studiilor universitare pentru asigurarea ierarhiei ingineresti, configurarea sistemului de pregatire inginereasca in asa fel incat sa asigure o varianta deschisa pe palierele acestuia, nevoia constituirii unei structuri autonome de avizare a programelor ingineresti – care sa fie constituita din reprezentanti ai celor care practica ingineria, ai structurilor guvernamentale si ai mediului universitar; revigorarea atractivitatii invatamantului ingineresc, asigurarea unor parteneriate pragmatice care sa asigure o mai buna pregatire a inginerilor, ierarhizarea institutiilor de invatamant superior si stabilirea conditiilor clare privind institutiile care elibereaza
diplomele de inginer.

Recomand lucrarea prof. univ. dr. ing. Vasile-Filip Soporan pentru ca aceasta realizeaza pentru prima data in Romania, intr-o varianta creativa, un studiu minutios asupra modalitatilor prin care sistemul autohton de pregatire inginereasca a preluat, de-a lungul timpului, formele specifice Frantei, dorind, in aceasta maniera, sa formuleze indirect unele propuneri pentru optimizarea situatiei actuale, folosind experientele pregatirii ingineresti europene. Pentru cititorul interesat, se detaseaza analiza comparativa institutionala si maniera personala de prezentare a punctelor de vedere si a experientelor traite in diversele pozitii pe care autorul le-a avut de-a lungul timpului, in care gandirea inginereasca a fost un instrument important in analizele intreprinse la nivel multidisciplinar.

Academician Dorel Banabic
Presedinte al Sectiei de Stiinte Tehnice a Academiei Romane
Presedinte al Diviziei de Istoria Tehnicii a Comitetului Roman deIstoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii (CRIFST)

NOTA ASUPRA EDITIEI

Redactarea acestei lucrari s-a realizat incepand cu anul 2015 prin valorificarea observatiilor facute de-a lungul timpului in raport cu activitatile pe care le-am desfasurat in diversele pozitii profesionale pe care le-am detinut, pornind de la acumularile fundamentale pe care practicarea ingineriei mi le-a adus in justificarea constructiilor si deciziilor luate.

Astfel, activitatea inginereasca, spre satisfactia mea, mi-a oferit posibilitatea de a cunoaste diverse experiente institutionale franceze. Prima, si cea mai importanta dintre ele, s-a produs in anul 1992 cand am avut posibilitatea sa efectuez un stagiu de pregatire la Ecole Superieure de Fonderie si la Centre Technique des Industries de Fonderie, in cadrul unei burse Tempus, prezenta care mi-a oferit si posibilitatea de a participa la 52e Journee d’Etudes de la Fonderie & Congres National Association Technique de Fonderie (Ingenieurs et techniciens), prilej cu care am sustinut in plen o lucrare cu rezultatele obtinute in cadrul pregatirii tezei de doctorat si am avut discutii interesante cu reprezentantii patronatului producatorilor de piese turnate (Syndicat General de Fonderie de France et Industries Connexes), care asigura, intr-o formula inedita, conducerea scolii de inginerie amintite. Acesta a fost primul contact cu marea diversitate pe care o asigura Franta in domeniul pregatirii inginerilor, fapt care ma determina sa adresez, la peste trei decenii distanta, recunostinta si o pioasa aducere aminte a celor care au facut posibila aceasta experienta, in primul rand prof. dr. ing. Traian Canta – responsabilul proiectului – si acad. Horia Colan – rectorul Scolii politehnice clujene, precum si responsabilului stagiului, Jean-Claude Margerie – directorul Departamentului de cercetare si documentare din cadrul CTIF.

La aceasta prima experienta s-au adaugat si altele care m-au ajutat sa inteleg specificul organizarii invatamantului tehnic superior, dintre care as aminti vizita, realizata in anul 2002, in cadrul unui program de cooperare european intre regiunea Auvergne si Regiunea Nord-Vest, departamentul Allier si judetul Cluj, cand am cunoscut Polul Universitar si Centrul de Dezvoltare Vichy, fapt ce mi-a oferit posibilitatea de a lua contact cu modul in care a fost conceputa regandirea dezvoltarii unei zone afectate de caderea turismului balnear. Am avut, in ceea ce ne priveste, un exemplu benefic pentru multe dintre comunitatile turistice din Romania, tara afectata de tranzitiile si problemele ultimului deceniu al secolului al XX-lea si ai primilor ani ai secolului al XXI-lea. Pentru implicarea in aceste actiuni aduc multumiri domnilor Bruno Pinard-Legry, director al Agentiei de Dezvoltare Economica Vichy Val d’Allier, si Pascal Fesneau, reprezentatul comunitatii franceze in judetul Cluj si viitor consul onorific al Frantei la Cluj-Napoca.

Am avut sansa de a acumula experiente importante cu privire la rolul ingineriei in cadrul administratiei publice franceze, in cadrul grupului de lucru romanofrancez pentru reforma Institutiei Prefectului, care a functionat in cadrul proiectului Profesionalizarea Institutiei Prefectului in vederea aderarii la Uniunea Europeana, cand am beneficiat de impartasirea experientei prefectului onorific de regiune Paul Bernard, care mi-a amintit, pornind de la faptul ca de profesie sunt inginer, ca un mare inginer francez Henri Fayol a dat fundamentele teoretice ale administratiei generale si industriale in prima parte a secolului al XX-lea, recunoscand si apreciind faptul ca la nivelul structurilor administrative franceze inginerii ocupa un loc aparte. Pentru toate experientele acumulate in timpul activitatilor comune specifice grupului de lucru si in cadrul vizitelor efectuate in Franta, ale structurilor ce apartin Ministerului de Interne, al Sigurantei Interne si al Libertatilor Locale, Ministerului Functiei Publice a Statului si Amenajarii Teritoriului, Ministerului Educatiei Nationale sau Ministerului Afacerilor Externe, un rol insemnat l-a avut Excelenta Sa Philippe Etienne – ambasadorul Frantei in Romania, care in timpul mandatului sau a vizitat in mai multe randuri judetul Cluj si institutiile de invatamant superior din cadrul acestuia, motiv pentru care-i aduc sincere multumiri, si pe aceasta cale, pentru implicarea pe care a avut-o si pentru respectul purtat limbii romane si comunitatilor cu care a intrat in contact.

La aceste experiente se adauga cele de parlamentar cand, in calitate de membru al Adunarii Parlamentare a Francofoniei, am avut sansa de a cunoaste, in particular alaturi de alte domenii, realitatile institutiilor de invatamant superior si cele ce se ocupau de asigurarea dezvoltarii in spatiile francofone. Una dintre lectiile importante pe care le-am primit in departamentul Jura (Vizita s-a desfasurat in 2006 cu ocazia sedintei asa-numitei Commission des affaires economiques, sociales et environnementales (CAESE) din cadrul Adunarii Parlamentare a Francofoniei) si in Quebec (Vizita s-a desfasurat in 2008 cu ocazia Conferintei anuale a Adunarii Parlamentare a Francofoniei, actiune desfasurata intr-un moment important pentru Quebec, si anume aniversarea a 400 de ani de la asezarea primilor colonisti si constituirea primei comunitati franceze in regiune) a fost legata de faptul ca prezentarea istoriei unei comunitati nu era privita doar prin prisma razboaielor sau a conflictelor, ci in primul rand prin contributiile tehnice, stiintifice si ingineresti la marile inovatii ale oamenilor si institutiilor locului care au revolutionat lumea si au asigurat cotidianul de astazi, de la comunicatii, la energia atomica, la transporturi de mare viteza, la generarea de noi materiale si multe altele. Pentru experientele avute in cadrul amintit doresc sa amintesc rolul important jucat de acad. Razvan Teodorescu in dinamizarea activitatilor francofoniei in sanul Parlamentului Romaniei si de presedintele APF, domnul Bernard Patry, care mi-a conferit Ordinul Pleiadei in grad de cavaler.

O alta experienta institutionala, prezentata in aceasta lucrare, a fost determinata de participarea la proiectul SALEEM, dedicat transmiterii experientei europene a dezvoltarii antreprenoriatului din mediul universitar, in primul rand a celei franceze, Marocului si Tunisiei. Proiectul a fost finantat de Uniunea Europeana si coordonat de Agentia Universitara a Francofoniei. Acesta a beneficiat de expertiza profesorului Jean-Pierre Boissin, care a initiat programul universitar francez PEPITE – Pole Etudiants Pour l’Innovation, le Transfer et l’Entreprenariat, caruia doresc sa-i multumesc pentru atentia acordata si pentru sustinerea promovarii modelului si procedurii la conditiile specifice Romaniei. In acelasi timp, tin sa apreciez eforturile prof. univ. dr. ing. Romulus Terebes, cu care am coordonat contributiile romanesti la realizarea proiectului, in primul rand conceperea si definitivarea lucrarii intitulate „Guide de bonnes pratiques pour l’accompagnement des etudiants-entrepreneurs”.

Facand o retrospectiva a contactelor pe care le-am avut cu ingineria franceza, recunosc faptul ca formarea mea profesionala a beneficiat de lucrari tehnice franceze, deosebit de valoroase si utile domeniul in care m-am pregatit si am actionam. Amintesc, in acest cadru, cu recunostinta si respect cateva centre de pregatire inginereasca unde literatura de specialitate franceza era foarte bine reprezentata: Intreprinderea „Unirea” din Cluj-Napoca, Uzinele „Industria Sarmei” Campia Turzii sau Centrul de Cercetari Metalurgice de la Intreprinderea Metalurgica Aiud. Acestea se adauga puternicelor biblioteci universitare de la scolile politehnice din Bucuresti, Timisoara, Iasi sau Cluj-Napoca.

Doresc sa multumesc acad. Dorel Banabic pentru deschiderea si disponibilitatea aratate fata de demersul pe care l-am intreprins in realizarea acestei lucrari. Discutiile purtate si observatiile exprimate au venit in sprijinul esentializarii problematicii aduse in discutie. In acelasi timp, apreciez efortul facut de domnia sa in a parcurge intreaga lucrare si a realiza Cuvantul-inainte, ceea ce ma onoreaza.

In realizarea acestei carti, am beneficiat de colaborarea colegului dr. ing. Tiberiu Romi Lehene, care a citit cu atentie manuscrisul, iar pe parcursul elaborarii acestuia am purtat discutii interesante ce au generat o crestere a calitatii formei de prezentare.

In acelasi timp, dr. ing. Mihail-Marius Vescan mi-a oferit posibilitatea unor conversatii utile scopului lucrarii, legate de dezvoltarea ingineriei in perioada interbelica si de continuitatea acesteia in conditiile specifice noilor reglementari cu privire la industrializarea Romaniei.

De asemenea, aduc multumiri editurii Casa Cartii de Stiinta, cu precadere directorului acesteia, ing. Mircea Trifu, redactorului de carte, Alexandra Ionel, si graficianului, Roxana Ardelean, care au formulat pozitii pertinente cu referire la imbunatatirea formei de prezentare a lucrarii. O apreciere deosebita adresez doamnei Monica Stoica pentru sprijinul acordat in realizarea unei eficiente sporite in documentarea facuta la Biblioteca Centrala Universitara „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, unde am gasit surse interesante pentru demersul editorial pe care l-am intreprins.

Inchei prezentarea sustinatorilor realizarii acestei lucrari cu multumirile de o sensibilitate aparte adresate familiei mele, care a facut posibila realizarea aceasta si multe altele prin atmosfera creata pentru studiu, prin sprijinirea demersurilor profesionale pe care le-am intreprins, prin transformarea nereusitelor de moment intr-o sustinere in a continua pentru a reusi, prin incurajarea de a trece pentru greutatile ce s-au abatut asupra noastra si curajul de a merge mai departe pentru viitorul nostru in care trecutul l-am petrecut intr-o maniera demna in prezentul si viitorul nostru imbogatit de prezenta nepotului nostru drag Matei. Pentru toate acestea aduc multumiri sotiei mele Lenuta, fiicei noastre Florina si ginerelui Sorin, impreuna cu care am pastrat o aducere aminte in prezentul actiunilor noastre a iubitilor si mult regretatilor Vasilica si Marius-Silvestru.

***

In volumul de fata se prezinta experienta institutionala franceza a sistemului de formare in inginerie si modul in care acesta a influentat inceputurile ingineriei romanesti.

Lucrarea este o componenta a studiului Inginerul de universitate, care este prevazut a fi realizat in sapte volume, adica: „Inginerul de universitate – experiente institutionale franceze”; „Inginerul de universitate – cautari si motivatii in logica continuitatilor si discontinuitatilor Romaniei”; „Inginerul de universitate – institutionalizarea sistemelor de formare inginereasca din Romania”; „Inginerul de universitate – framantari si pozitionari premergatoare institutionalizarii ingineriei contemporane”; „Inginerul de universitate – texte reprezentative comentate cu valoare institutionala”; „Inginerul de universitate – instrumentele calibrarii si profesionalizarii”; „Inginerul de universitate – viitorul inginerului prin profesionalizare participativa”.

DESPRE AUTOR

Vasile-Filip SOPORAN

– profesor universitar doctor inginer, parcurgand toate etapele ierarhiei universitare, de la asistent (1983) la conducator de doctorat (1999); inginer practicant;

– sef de promotie pe tara la specialitatea Utilaj tehnologic – Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (promotia 1979);

– prefect al judetului Cluj in perioada 2001?2004, reprezentant al Romaniei la Asociatia Europeana a Reprezentantilor Teritoriali ai Statului si coordonator al Grupului de lucru romano?francez pentru reforma Institutiei prefectului (2001-2004);

– consilier la Consiliul Judetean Cluj (2004);

– deputat in Parlamentul Romaniei incepand cu anul 2004, in legislaturile 2004-2008 si 2008-2012, secretar si vicepresedinte al Comisiei de administratie publica, amenajarea teritoriului si protectia mediului;

– membru in Assemblee Parlementaire de la Francophonie (APF) si in Commission de la cooperation et du developpement (2004-2008);

– distins cu Premiul „Henri Coanda” al Academiei Romane (1996); Ordinul National „Pentru Merit” in grad de cavaler (2002), acordat de Presedintele Romaniei; „La Pleiade”, Ordre de la Francophonie et du Dialogue des Cultures – grade de Chevalier (2007), acordat de Assemblee Parlementaire de la Francophonie; „Crucea Transilvaniei” (2010), acordata de Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei, Maramuresului si Salajului, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului; titlul de profesor universitar emerit acordat de Senatul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca (2023).