Inginerul de universitate. Institutionalizarea sistemelor de formare inginereasca din Romania

DESPRE CARTE

Lucrarea prof. univ. dr. ing. Vasile-Filip Soporan are o nota de originalitate aparte si prezinta foarte multe informatii noi, motiv pentru care apreciez cu satisfactie ca acestea vor fi de mare utilitate comunitatii ingineresti, si nu numai. Recomand aceasta lucrare si pentru faptul ca, in realizarea analizei institutionalizarii formarii din cadrul invatamantului tehnic superior, autorul foloseste principiile gandirii ingineresti si recurge cu eficienta la componentele ingineriei istorice.

Acad. Dorel Banabic

CUPRINS

Cuvant-inainte (acad. Dorel Banabic) 11

Nota asupra editiei 14

Stiati ca? 18

1. PRELIMINARII METODOLOGICE 28
1.1. Importanta intelegerii proceselor de institutionalizare 28
1.2. Ingineria istorica si abordarea proceselor de institutionalizare 31
1.3. Structura lucrarii 33

2. ANALIZA BIBLIOGRAFICA PRELIMINARA 35

3. CONSIDERATII ASUPRA EVOLUTIILOR ISTORICE CARE AU INFLUENTAT INGINERIA 49
3.1. Intrebari relevante in descoperirea realitatilor 55
3.2. Posibile invataturi sau puncte de vedere 56

4. PREVEDERI CONSTITUTIONALE CU REFERIRE LA SISTEMUL DE INVATAMANT 58
4.1. Intrebari relevante in descoperirea realitatilor 60
4.2. Posibile invataturi sau puncte de vedere 61

5. PERIOADA CAUTARILOR PRIMELOR FORME INSTITUTIONALE 62
5.1. Intrebari relevante in descoperirea realitatilor 64
5.2. Posibile invataturi sau puncte de vedere 65

6. OCCIDENTALIZAREA FORMARII INGINERESTI 67
6.1. Intrebari relevante in descoperirea realitatilor 78
6.2. Posibile invataturi sau puncte de vedere 79

7. FORMAREA INGINEREASCA SPECIFICA INDUSTRIALIZARII ACCELERATE INTR-O STRUCTURA A ECONOMIEI CENTRALIZATE 82
7.1. Intrebari relevante in descoperirea realitatilor 92
7.2. Posibile invataturi sau puncte de vedere 93

8. PERIOADA TRANZITIEI DE LA ECONOMIA CENTRALIZATA LA ELEMENTELE SPECIFICE ECONOMIEI DE PIATA 95
8.1. Intrebari relevante in descoperirea realitatilor 104
8.2. Posibile invataturi sau puncte de vedere 105

9. PERIOADA FUNCTIONARII INGINERIEI INTR-O STRUCTURA ECONOMICA DIN CE IN CE MAI GLOBALIZATA 107
9.1. Intrebari relevante in descoperirea realitatilor 123
9.2. Posibile invataturi sau puncte de vedere 125

10. CRONOLOGIA EVENIMENTELOR INSTITUTIONALE CARE AU INFLUENTAT FORMAREA IN DOMENIUL INGINERIEI DIN ROMANIA 128

11. TEMATICA ARTICOLELOR DIN PERIOADA INTERBELICA PREZENTE IN PUBLICATIILE INGINERESTI DIN ROMANIA 178

12. POZITIONARI DIN VREMURILE TRECUTE CU VALOARE INSTITUTIONALA CU PRIVIRE LA NEVOILE INVATAMANTULUI SI ALE FORMARII INGINERILOR 251

13. DOCUMENTE INSTITUTIONALE, NOTE INTERPRETATIVE SI BIBLIOGRAFICE CU PRIVIRE LA CADRUL DE REGLEMENTARE DIN ROMANIA AL SISTEMELOR DE FORMARE IN INGINERIE 296
13.1. Constitutiile Romaniei din perspectiva precizarilor care fac referire la invatamant si la educatie 296
13.1.1. Constitutia Romaniei din 1866, textul actului publicat in Monitorul Oficial, nr. 142 din 1 iunie 1866 (prezentare partiala) 296
13.1.2. Constitutia Romaniei din 1923, textul actului publicat in Monitorul Oficial, nr. 282/29 martie 1923 (prezentare partiala) 296
13.1.3. Constitutia Romaniei din 1938, textul actului publicat in Monitorul Oficial, nr. 48/27 februarie 1938 (prezentare partiala) 296
13.1.4. Constitutia Republicii Populare Romane din 1948, textul actului publicat in Monitorul Oficial, nr. 87 bis/13 aprilie 1948 (prezentare partiala) 297
13.1.5. Constitutia Republicii Populare Romane din 1952, textul actului publicat in Buletinul Oficial, nr. 1 din 27 septembrie 1952 (prezentare partiala) 297
13.1.6. Constitutia Republicii Socialiste Romania din 1965, textul actului republicat in Buletinul Oficial, nr. 65 din 29 octombrie 1986 (prezentare partiala) 298
13.1.7. Constitutia Romaniei din 1991, textul publicat in Monitorul Oficial, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 (prezentare partiala) 298
13.1.8. Constitutia Romaniei din anul 2003, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003 (prezentare partiala) 298
13.2. Actele normative de reglementare care au influentat formarea inginereasca 299
13.2.1. Proiect pentru infiintarea unei scoli politehnice la Iasi, in anul 1850 (propus de Mihail Kogalniceanu domnitorului Voda Grigore Ghica Voda, ca document al Departamentului Lucrarilor Publice din Moldova in anul 1850) 299
13.2.2. Decretul domnitorului Alexandru Ioan din 26 octombrie 1860 cu privire la infiintarea Universitatii din Iasi (prezentare partiala) 300
13.2.3. Legea instructiunei din 1864 (prezentare partiala si nota) 301
13.2.4. Legea XIX din anul 1872 asupra infiintarii si organizarii provizorii a Universitatii din Cluj 302
13.2.5. Legea pentru organizarea Corpului Tehnic al Ministerului Lucrarilor Publice din 15 iunie 1894 (prezentare partiala) 303
13.2.6. Lege asupra invatamantului secundar si superior, sanctionata prin Inaltul Decret Regal nr. 1097 din 23 martie 1898, publicata in Monitorul Oficial, nr. 283 din 24 martie 1898 (prezentare partiala) 303
13.2.7. Legea invatamentului profesional, sanctionata prin Inaltul Decret Regal nr. 1345 din 27 martie 1899, publicata in Monitorul Oficial, nr. 287 din 31 martie 1899 (nota) 304
13.2.8. Lege asupra invatamantului secundar si superior din 1912 (prezentare partiala) 304
13.2.9. „Proect de lege pentru apararea titlului de inginer si de arhitect” (propus de AGIR in anul 1922) 305
13.2.10. „Proiect de lege privind purtarea titlului de inginer” (propus de Sectia I AGIR in anul 1924) 306
13.2.11. „Proiectul legii technicei propusa de AGIR” (propus de AGIR in anul 1925; nota si prezentare partiala) 307
13.2.12. Legea pentru organizarea invatamantului tehnic-industrial mediu elementar din 22 decembrie 1925 (nota) 307
13.2.13. Nota bibliografica: Lege asupra invatamantului particular din 22 decembrie 1925 (prezentare partiala) 307
13.2.14. „Proect de lege pentru purtarea titlului si exercitarea profesiunei de inginer” (propus de AGIR in anul 1927) 308
13.2.15. Proiect de lege a invatamantului superior din anul 1930 (propus de Neculai Costachescu, in calitate de ministru al Instructiunii Publice) 310
13.2.16. „Proiect de lege cu privire la statutul inginerului elaborat de structurile asociative ingineresti din Franta, prezentat la 15 iunie 1931” 322
13.2.17. „Proiect de lege cu privire la purtarea titlului de inginer propus de AGIR in anul 1931” 324
13.2.18. Legea de organizare a ministerelor din 1930, publicata in Monitorul Oficial, nr. 232 din 4 octombrie 1932 (prezentare partiala si nota) 325
13.2.19. Lege pentru organizarea invatamantului universitar din 22 aprilie 1932, promulgata cu Inaltul Decret Regal nr. 1.444 din 20 aprilie 1932, publicata in Monitorul Oficial, nr. 96 Partea I din 22 aprilie 1932 (prezentare partiala) 325
13.2.20. Regulamentul general de aplicare a Legii pentru organizarea invatamantului universitar, aprobat prin decretul regal nr. 3.173 din 9 decembrie 1933, publicat in Monitorul Oficial, nr. 287 din 11 decembrie 1933 (prezentare partiala) 327
13.2.21. „Proect de lege pentru exercitarea profesiunei de inginer si infiintarea si organizarea colegiului inginerilor (textul trimis la consiliul legislativ)” (proiect propus de Ministerul Lucrarilor Publice si Comunicatiilor in anul 1933) 328
13.2.22. „Statutul propus pentru constituirea federatiei europene a inginerilor diplomati – F.E.D.I.L” 332
13.2.23. Legea pentru concentrarea pregatirii inginerilor in Scolile politehnice, Monitorul Oficial, nr. 66, 20 martie 1937 (prezentare partiala) 335
13.2.24. Regulamentul nr. 14 din 11 martie 1938 al Scoalei Politehnice „Gheorghe Asachi” din Iasi, promulgat prin Decretul nr. 1089 din 4 martie 1938 (Ministerul Educatiunii Nationale), publicat in Monitorul Oficial, nr. 58 din 11 martie 1938 (prezentare partiala) 335
13.2.25. Decret-Lege nr. 567 din 4 noiembrie 1938 (Ministerul Educatiunii Nationale) privind modificarea si completarea legilor privitoare la invatamantul superior si special in vederea rationalizarii, promulgata prin Decretul nr. 3.799 din 3 noiembrie 1938, publicat in Monitorul Oficial, nr. 257 din 4 noiembrie 1938, p. 1586-1610 (prezentare partiala si nota) 336
13.2.26. „Lege pentru purtarea titlului, exercitarea profesiunii de inginer si infiintarea colegiului inginerilor” 337
13.2.27. Legea pentru purtarea titlului, exercitarea profesiunii de subinginer sau conductor si infiintarea Corpului subinginerilor si conductorilor, nr. 243 din 25 ianuarie 1939 (prezentare partiala) 347
13.2.28. Lege pentru completarea si precizarea unor dispozitiuni din Legea de organizare a invatamantului superior nr. 386 din 1942, publicata in Monitorul Oficial, nr. 244 din 18 octombrie 1943, se publica din nou in intregime Legea de organizare a invatamantului superior, cu toate modificarile aduse prin Decretul-Lege nr. 1727, publicat in Monitorul Oficial, nr. 135 din 13 iunie 1942 si Decretul-Lege nr. 2752, publicat in Monitorul Oficial, nr. 244 din 18 octombrie 1943. Publicarea s-a facut in Monitorul Oficial, nr. 274 din 23 noiembrie 1943 (prezentare partiala) 349
13.2.29. Decretul nr. 175 pentru reforma invatamantului al Prezidiului Marii Adunari Nationale din 3 august 1948 (Legea invatamantului din 3 august 1948), publicat in Monitorul Oficial, nr. 177 din 3 august 1948 (prezentare partiala) 351
13.2.30. Decizia de organizare a invatamantului superior nr. 263.327 publicata in Monitorul Oficial, nr. 249/26 octombrie 1948 (prezentare partiala) 352
13.2.31. Legea nr. 11 din 13 mai 1968 privind invatamantul in Republica Socialista Romania (prezentare partiala) 354
13.2.32. Decretul Nr. 147 din 5 iunie 1974, Buletinul Oficial, partea I, nr. 81, 14 iunie 1974 (nota de prezentare din cadrul documentului) 355
13.2.33. Legea educatiei si invatamantului nr. 28 din 21 decembrie 1978, Buletinul Oficial, nr. 113 din 26 decembrie 1978 (prezentare partiala) 356
13.2.34. Legea nr. 88 din 17 decembrie 1993 privind acreditarea institutiilor de invatamant superior si recunoasterea diplomelor, Monitorul Oficial, nr. 307 din 27 decembrie 1993 (prezentare partiala) 358
13.2.35. Legea nr. 84 – Legea invatamantului din 24 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial, nr. 1 din 5 ianuarie 1996 (prezentare partiala) 359
13.2.36. Legea nr. 128 din 12 iulie 1997 privind statutul personalului didactic, publicata in Monitorul Oficial (prezentare partiala) 361
13.2.37. Legea nr. 288 din 24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 614 din 7 iulie
2004 (prezentare partiala) 361

14. CONCLUZII 363

15. BIBLIOGRAFIE 372

Table of Contents 384

CUVANT-INAINTE

Inginerul de universitate. Institutionalizarea sistemelor de formare inginereasca din Romania face parte dintr-o lucrare mai ampla care si-a propus prezentarea evolutiei in timp a formulelor institutionalizate din cadrul invatamantul tehnic superior, volumul prezent fiind o continuare a cautarilor in logica continuitatilor si discontinuitatilor Romaniei in problematica complexa a pregatirii ingineresti.

Pentru a stimula interesul pentru parcurgerea acestei lucrari, prof. univ. dr. ing. Vasile-Filip Soporan face o sinteza a evenimentelor ce au influentat cadrul institutional, incepand cu anul 1826, cand apar referiri la adresa practicantilor ingineriei, si pana in anul 1951, cand se desfiinteaza Colegiul Inginerilor si Corpului Subinginerilor si Conductorilor, institutii create in perioada interbelica.

Din perspectiva prezentarii, autorul foloseste o varianta deschisa, in sensul ca, dupa prezentarea evenimentelor care marcheaza o perioada din procesul institutional, se concepe un set de intrebari utile in descoperirea realitatilor, la care se adauga, intr-o forma sintetica, posibilele invataturi sau puncte de vedere folositoare pentru perioadele care vor urma in structurarea formarii ingineresti.

In cadrul preliminariilor metodologice, se ofera cititorului interesat prezentarea detaliata a instrumentelor de lucru folosite in realizarea studiului. Astfel, autorul subliniaza importanta intelegerii procesului de institutionalizare si etapele aferente, reusind sa le particularizeze in cazul studiului evolutiei pregatirii ingineresti. Elementul de noutate este reprezentat de faptul ca abordarea tematicii se realizeaza prin intermediul ingineriei istorice, care utilizeaza gandirea critica in stabilirea reperelor ce au influentat parcursul ingineresc romanesc.

Structura lucrarii are trei componente: prima, a preliminariilor metodologice si a analizei bibliografice premergatoare; a doua, dedicata prezentarii etapelor institutionale; a treia ofera o cronologie a evenimentelor, fiind insotita de prezentarea documentelor esentiale in functionarea sistemului de formare inginereasca.

Partea principala a acestei lucrari trateaza etapele parcursului invatamantului tehnic superior, mai exact perioada cautarilor primelor forme institutionale, occidentalizarea formarii ingineresti, formarea inginereasca specifica industrializarii accelerate, perioada tranzitiei de la economia centralizata la elementele specifice economiei de piata si perioada functionarii ingineriei intr-o structura economica din ce in ce mai globalizata.

Partea a treia vizeaza prezentarea cronologiei evenimentelor institutionale care au influentat formarea in domeniul ingineriei, a tematicii articolelor din perioada interbelica, cuprinsa in publicatiile ingineresti din Romania, a pozitionarilor din vremurile trecute cu valoare institutionala, cu privire la nevoile invatamantului si ale formarii inginerilor, la care se adauga documente institutionale, note interpretative si bibliografice referitoare la cadrul de reglementare din Romania al sistemelor de formare in inginerie. Prezentarea cronologica se realizeaza in corelare cu evenimente geopolitice preliminare care au influentat aparitia nevoilor ingineresti in provinciile romanesti, dinamica acestora ne arata ca interesele puterilor au inceput sa fie preocupate de potentialul existent, punctul culminant al schimbarii fiind determinat de Tratatul de pace de la Adrianopol in urma Razboiului ruso-turc (1828-1929), cand renuntarea la obligatiile de a asigura aprovizionarea Constantinopolului a determinat procesul de modernizare a tarii noastre si, prin aceasta, a favorizat o crestere a interesului pentru inginerie si inceputul adevaratei integrari europene, in conformitate cu nevoile economice ale Apusului, in special ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei. Concluzia autorului este corecta in sensul ca atractivitatea economica a unei anumite zone si includerea economica in spatiul european au pus bazele aparitiei dorintei clasei politice din vremurile respective pentru constituirea unor formule
sigure si eficiente de pregatire a inginerilor.

Pentru a demonstra soliditatea asociatiilor ingineresti ale inceputurilor si ale perioadei interbelice, prof. dr. ing. Vasile-Filip Soporan aloca un spatiu important prezentarii tematicii articolelor din publicatiile specifice ale vremurilor trecute. In cadrul acestora, se gasesc argumente solide care demonstreaza dorinta corpului ingineresc de a asigura, prin actiunile lor, dezvoltarea Romaniei, fapt subliniat de autor si la nivelul afirmatiei ca multe din politicile publice promovate de ingineri au valabilitate pentru vremurile in care traim, cu referire directa la dezvoltarea industriei, la dezvoltarea lucrarilor publice si la buna amenajare a teritoriului, in conformitate cu cerintele impuse de modernizarea tarii noastre. Apreciez dorinta autorului de a prezenta actiunile conferintelor ingineresti din perioada interbelica pentru a sublinia eforturile facute de corpul ingineresc in a reglementa titlul si profesia de inginer, precum si recunoasterea si includerea invatamantului tehnic superior in cadrul celui universitar, lucruri mai putin analizate in literatura de specialitate. In acelasi timp, se apreciaza ca fructificarea documentelor amintite poate fi realizata prin continuarea studiilor pe anumite teme ce influenteaza invatamantul tehnic superior si in momentul de fata.

Actele normative de reglementare selectionate de autor ne prezinta evolutia institutionala a sistemului de formare inginereasca, pornind de la primele incercari, din mijlocul secolului al XIX-lea, pana la formele care au stabilit statutul inginerilor in societatea romaneasca, cu referire directa la proiectele care au vizat purtarea titlului de inginer, exercitarea profesiunii si infiintarea si organizarea Colegiului Inginerilor. Chiar daca timpul nu poate fi intors, apreciez sublinierea autorului ca o revenire la formele mentionate ar fi benefica ingineriei care se desfasoara in vremurile noastre.

Concluziile distinsului profesor merita a fi luate in considerare pentru analizele ce vor fi facute cu gandul si dorinta de optimizare a programelor de pregatire a inginerilor, iar dintre cele mai importante le amintesc pe urmatoarele: patrunderea activitatilor ingineresti s-a facut gradat in provinciile romanesti, pe masura cunoasterii realitatilor apusene si a aparitiei diferitelor interese in zona; tipologia activitatilor ingineresti s-a dezvoltat treptat in spatiul provinciilor romanesti, fiind influentata si reglementata de nevoile si cerintele materializate in forme institutionale; climatul si desfasurarile internationale au influentat patrunderea ingineriei in provinciile romanesti; recunoasterea diferentelor profesionale, care exista intre structurile initiate in provinciile romanesti si cele care au acumulat, in baza prestatiilor realizate si a starii de fapt a potentialului economic, un prestigiu recunoscut la nivel european, sunt esentiale in proiectarea corecta a sistemelor de formare inginereasca; pentru a reusi in activitatile unde ingineria joaca un rol esential, este important sa fie construite politici publice capabile sa determine constituirea unui corp ingineresc valoros; unele politici publice, chiar daca organizarea sustinatorilor este eficienta si bine structurata, se materializeaza cu greutate in acte de reglementare a unei stari dorite de corpul ingineresc atunci cand, in cadrul acestuia, exista confruntari care exprima pareri divergente cu o mare incarcatura personala, neadecvate modalitatilor de rezolvare a problemelor; evenimentele globale pot sa modifice substantial modalitatile de functionare a activitatilor socioeconomice de la un moment dat, inlocuindu-le cu altele care au afectat modul de organizare a ingineriei.

Lucrarea prof. univ. dr. ing. Vasile-Filip Soporan are o nota de originalitate aparte si prezinta foarte multe informatii noi, motiv pentru care apreciez cu satisfactie ca acestea vor fi de mare utilitate comunitatii ingineresti, si nu numai. Recomand aceasta lucrare si pentru faptul ca, in realizarea analizei institutionalizarii formarii din cadrul invatamantului tehnic superior, autorul foloseste principiile gandirii ingineresti si recurge cu eficienta la componentele ingineriei istorice.

Academician Dorel Banabic
Presedinte al Sectiei de Stiinte Tehnice a Academiei Romane
Presedinte al Diviziei de Istoria Tehnicii a Comitetului Roman de Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii (CRIFST)

NOTA ASUPRA EDITIEI

Fie ca din pataniile trecutului sa se scoata cumintenia viitorului”

Ion Ionescu – „Istoricul invatamantului technic in Romania pana in 1930”, in „Scoala Politehnica din Bucuresti. Aniversarea a 75 de ani de invatamant technic in Romania, 50 de ani dela organizarea Scoalei Nationale de Poduri si Sosele, 10 ani dela infiintarea Scoalei Politechnice”, Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1931.

Lucrarea de fata, „Inginerul de universitate – institutionalizarea sistemelor de formare inginereasca din Romania”, face parte dintr-o constructie mai ampla ce mai cuprinde volumele: „Inginerul de universitate – experiente institutionale franceze”, „Inginerul de universitate – cautari si motivatii in logica continuitatilor si discontinuitatilor Romaniei”, „Inginerul de universitate – framantari premergatoare institutionalizarii ingineriei contemporane”, „Inginerul de universitate – texte reprezentative comentate cu valoare institutionala”, „Inginerul de universitate – instrumentele calibrarii si profesionalizarii”, „Inginerul de universitate – viitorul inginerului prin profesionalizare participativa”.

Volumul acopera un domeniu deosebit de important in asigurarea eficientei pregatirii inginerilor, acela al evolutiei formulei institutionale de-a lungul timpului, modul in care aceasta a fost influentata de situatia socioeconomica a momentului si de alti factori care pot fi cuprinsi intr-o analiza ce prefigureaza viitoarele solutii de optimizare a sistemelor de formare inginereasca. Cautarile si motivatiile gasite in logica continuitatilor si discontinuitatilor Romaniei, problematica abordata in una dintre analizele facute ingineriei romanesti, au urmarit aspectele aprecierii nationale a diplomelor de inginer eliberate de scoala romaneasca la nivelul celor din strainatate, trecerii structurilor institutionale de formare inginereasca in cadrul institutional guvernamental educational, inceperii recunoasterii caracterului universitar al invatamantului tehnic superior, stabilirii unui statut special al formarii ingineresti in cadrul invatamantului superior, institutionalizarii exercitarii profesiilor ingineresti, recunoasterii invatamantului tehnic superior ca forma de pregatire universitara si, poate nu ultima, aceea de asigurare a continuitatilor in perioadele schimbarilor dramatice.

Pastrand rigoarea analizei specifice inginerului, am incercat sa proiectez adevarul istoric fara a da verdicte, invitand cititorul la analize si evaluari proprii, in care informatiile folosite sa fie doar punctul de plecare. Mai mult, pentru a usura demersul analitic, am structurat doua subcapitole care sa vina in sprijinul celor interesati in optimizarea formarii ingineresti din Romania. Astfel, cu scopul mentionat, au fost incluse intrebari relevante in descoperirea realitatilor si prezentarea unor posibile invataturi sau puncte de vedere, pornind de la experienta acumulata pe parcursul practicarii ingineriei, in multiplele forme ale acesteia, pe parcursul a peste 45 de ani, sau 50 de ani daca se include si etapa deosebit de importanta a studentiei. Am amintit in partea introductiva, pentru a asigura o buna parcurgere a acestei lucrari, elementele gandirii critice ingineresti. Astfel, maturitatea analizei ingineresti are in vedere urmatoarele caracteristici ale gandirii critice: claritatea, precizia, exactitatea, veridicitatea, pertinenta, profunzimea, exhaustivitatea, logica, impartialitatea si deschiderea. Comportamentul inginerului are in vedere urmatoarele caracteristici umane: umilinta, empatia, perseverenta, autonomia, increderea, integritatea, curajul si impartialitatea. Va asigur ca in realizarea acestei lucrari am tinut cont de cele amintite, ele fiind o extindere a comportamentului pe care am dorit sa-l generez in cadrul activitatilor pe care le-am desfasurat de-a lungul timpului, chiar si prin aplicarea ingineriei in domeniile netraditionale acesteia.

Avand in vedere modul si instrumentele pe care le-am folosit, intre care amintesc principiile ingineriei istorice, ele fiind prevazute a fi acceptate curent in jurul anului 2050, incerc sa dedic aceasta carte nepotului meu Matei, care va atinge in perioada amintita varsta unei activitati profesionale consolidate, cu atat mai mult cu cat la implinirea varstei de zece ani declara ca ar dori sa imbratiseze profesia de istoric. Mi-as dori sa faca acest lucru prin abordarea gandirii si comportamentului ingineresc, in asa fel incat valoarea de adevar sa aiba cat mai putine influente din partea vremurilor care sunt si a celor care vor veni.

Acum, la finalizarea acestei lucrari, ii aduc multumiri sotiei mele, Lenuta, pentru sprijinul pe care mi l-a acordat de-a lungul anilor, in asa fel incat realizarile mele profesionale sa fie posibile si mi-a dat puterea de a merge mai departe cu toate greutatile pe care viata ni le-a asezat in fata pentru a ne intari in credintele pe care le aveam. Aceleasi multumiri fiicei Florina pentru faptul ca mi-a dat motivatia de a continua cu energia si siguranta ca mai pot face lucruri utile pentru comunitatile din care fac parte, care, impreuna cu Sorin, au creat atmosfera prin care memoria lui Vasilica si a lui Marius a fost mobilizatoare pentru intreaga familie.

Aduc multumirile mele sincere domnului acad. Dorel Banabic pentru discutiile profunde purtate in raport cu problematica pe care o ridica aceasta lucrare si pentru incurajarile primite, absolut necesare pentru finalizarea demersului facut in cunoasterea evolutiei institutionalizarii pregatirii ingineresti din Romania. In acelasi timp, sunt onorat de aprecierile facute in Cuvantul-inainte care insoteste acest demers editorial.

Avand in vedere discutiile utile pe care le-am purtat de multe ori cu colegul meu, dr. ing. Tiberiu Lehene, pe parcursul realizarii acestei lucrari, observatiile constructive pe care le-a facut, incerc acum, la sfarsitul demersului materializat, sa-i multumesc pentru efortul de a citi si reciti manuscrisul si atentia cu care a tratat activitatea pe care a desfasurat-o pentru asigurarea unui aspect atractiv si in concordanta cu cerintele existente la publicarea lucrarilor de acest tip. In acelasi timp, ii aduc multumiri dr. ing. Mihail Marius Vescan pentru intelegerea si discutiile interesante purtate pe marginea traseului institutional al procesului de realizare a pregatirii ingineresti in Romania.

Recunosc faptul ca, fara parcursul profesional pe care l-am avut, nu as fi putut sa inteleg mecanismele deosebit de complexe ale procesului de institutionalizare, ce cuprinde un traseu care porneste de la etapa evaluarii dorintelor si nevoilor societatii pana la cea de generare a reglementarilor si a procesului de operationalizare a acestora, motiv pentru care le sunt recunoscator celor care au facut posibile experientele avute si intelegerea acestora in contextul gasirii formulelor de a face lucrurile de care era nevoie in comunitatile din care am facut parte.

Editurii Casei Cartii de Stiinta, in primul rand directorului acesteia, ing. Mircea Trifu, redactorului responsabil, Alexandra Ionel, si graficianului, Roxana Ardelean, le aduc multumiri pentru atentia acordata si a modului elegant si profesionist in care au rezolvat problemele specifice pe care le pune o asemenea lucrare, in care multidisciplinaritatea este prezenta nu numai in faza de elaborare, ci si in faza finala a redactarii cartii.

Doresc ca aceasta lucrare sa fie utila celor care proiecteaza programele de pregatire inginereasca si sa fie validata si la nivelul modalitatilor prin care ingineria istorica poate fi un instrument util in realizarea lucrarilor ce doresc sa analizeze parcursul institutionalizarii formarii in cadrul invatamantului tehnic superior.

Cu aceste motivatii invit cititorul interesat sa parcurga aceasta lucrarea cu deschidere si cu dorinta de a aduce pregatirea si statutul inginerilor la nivelul solicitarilor pe care le are piata muncii in acest moment sau in perioada urmatoare. Sunt convins ca structura si conceptia nu va satisface asteptarile unora dintre cititori, dar am speranta ca printr-o dezbatere a argumentelor si metodelor folosite se pot naste puncte de vedere realiste ce pot sa sprijine imbunatatirea formarii ingineresti, acesta fiind scopul principal al demersului pe care l-am intreprins pe parcursul a mai bine de zece ani de conceptie, de structurare si de realizare a analizei de fata.

DESPRE AUTOR

Vasile-Filip SOPORAN

– profesor universitar doctor inginer, parcurgand toate etapele ierarhiei universitare, de la asistent (1983) la conducator de doctorat (1999); inginer practicant;

– sef de promotie pe tara la specialitatea Utilaj tehnologic – Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (promotia 1979);

– prefect al judetului Cluj in perioada 2001?2004, reprezentant al Romaniei la Asociatia Europeana a Reprezentantilor Teritoriali ai Statului si coordonator al Grupului de lucru romano?francez pentru reforma Institutiei prefectului (2001-2004);

– consilier la Consiliul Judetean Cluj (2004);

– deputat in Parlamentul Romaniei incepand cu anul 2004, in legislaturile 2004-2008 si 2008-2012, secretar si vicepresedinte al Comisiei de administratie publica, amenajarea teritoriului si protectia mediului;

– membru in Assemblee Parlementaire de la Francophonie (APF) si in Commission de la cooperation et du developpement (2004-2008);

– distins cu Premiul „Henri Coanda” al Academiei Romane (1996); Ordinul National „Pentru Merit” in grad de cavaler (2002), acordat de Presedintele Romaniei; „La Pleiade”, Ordre de la Francophonie et du Dialogue des Cultures – grade de Chevalier (2007), acordat de Assemblee Parlementaire de la Francophonie; „Crucea Transilvaniei” (2010), acordata de Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei, Maramuresului si Salajului, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului; titlul de profesor universitar emerit acordat de Senatul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca (2023).