Nunti inecate (Fals tratat de supravietuire)

Fragment din Cuvantul autorului:

Lumea din care provin, satul din Baragan, intotdeauna are propriile ei legi de a se misca in jurul soarelui. Nu puteam tocmai eu sa-i schimb curgerea. Cu siguranta insa, cei care am „dezertat„ atunci din sat, plecand la oras, din nu conteaza ce motive, purtam in suflet povara unei imposibile si incomplete adaptari, pentru ca acolo, undeva printre acareturile sufletului, se va pastra, indestructibila, taina locului in care ne-am nascut. Uneori aceasta taina ne salveaza, alteori ne face sa ne ratacim si mai mult in valtorile vietii, sa ne instrainam, chiar de noi insine, si sa nu ne mai recunoastem. Acesta este pretul „dezertarii„. Eu si familia mea ni l-am asumat dintr-o dureroasa necesitate. Asa am ajuns oraseni, dar am ramas tarani cu par pe limba, cum spunea un var de-al meu de la oras, si cu closet in casa. Un fel de rusine suprema.

Au fost si momente cand am crezut ca am invins, ca ne-am depasit statutul de „dezertori„, vazandu-ne rudele ramase in sat in ce saracie se zbat. Am crezut chiar, de data asta si noi si ei, ca prin redobandirea pamanturilor dupa Decembrie 1989 vom fi salvati de ratacire. Iluzorie speranta, caci pamantul a transformat in statui cateva milioane de romani inocenti. Eu insumi am crezut, mult timp, ca acele cateva brazde de bolovani, peticul de cer de deasupra lor, mostenite de la tata, si chiar amintirile legate de ele sunt proprietatea mea, sfanta si intangibila, pentru care oricand as fi fost gata sa ma prefac, sacrificandu-ma si eu, in statuie. Si cu cat judecata mea insista mai mult asupra acestui gand, cu atat ma conving cat de sarantoc sunt.

Ce este pana la urma urmei proprietatea? Probabil nimic altceva decat amagitoarea iluzie ca o parte din existenta noastra pamanteana ar putea infrunta eternitatea. Ca a ne exprima cu vehementa dreptul asupra unei vremelnice existente poate tine loc de credinta. Ca pacatoasa noastra petrecere prin lume ar fi totuna cu a sta la cina cu Insusi Mantuitorul.

Rana pamantului furat de colectiv familiei mele, tocmai in momentul in care avea nevoie esentiala de el ca sa supravietuiasca, sangereaza inca in sufletul meu. Si chiar daca aceasta nevindecata buba sfaraie in ranita mea de soldat dezertor si o voi lasa mostenire copiilor mei, indraznesc acum sa spun ca nu exista decat o singura, adevarata, proprietate: cea de a spera la o cina in ceruri.

DESPRE AUTOR:

Dumitru Manolache s-a nascut la 25 aprilie 1955 in satul Gurbanesti, judetul Calarasi. Este de profesie jurnalist. Timp de 14 ani a lucrat la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductoare Baneasa. Impreuna cu membrii teatrului `Scurtcircuit – una dintre cele mai apreciate trupe de amatori din Bucuresti la vremea respectiva, neagreata insa de autoritati din cauza repertoriului si stilului nonconformist al interpretarii – a jucat in numeroase spectacole, unele dintre ele pe scenele Teatrului Nottara si Scolii Populare de Arta din Capitala. A debutat in presa centrala in 1980, la cotidianul Scanteia Tineretului. In 1990, a fost cooptat in prima echipa de reporteri speciali din presa romaneasca, la Tineretul Liber, urcand toate treptele profesiei, de la reporter la redactor-sef. A lucrat in redactiile cotidianelor centrale Romania Libera, Adevarul, Curentul, Evenimentul Zilei, Gardianul, ca jurnalist de investigatii, conducand in repetate randuri departamentele de anchete si reportaj ale unora dintre ele. Intre 1994-1997 a fost redactor-sef al revistei de lux Bucuresti Match. In prezent este redactor la cotidianul Ziarul Lumina al Patriarhiei Romane.

Este pasionat de istorie, in general, si de istoria inceputului crestinismului romanesc, in special.

Este autor al mai multor volume: Dervent, o poarta a crestinismului romanesc; La portile luminii – Miracolele de la Dervent; Andrei, apostolul lupilor; Sfantul Apostol Andrei la Dunarea de Jos; Lupii mielului. Sfantul Apostol Andrei si protocrestinismul in spatiul romanesc; Protocol de gradul 0; Tezaurul de la Sinaia – legenda sau adevar ocultat; Nunti inecate – cartea de fata; Locuit de Athos.

Pentru activitatea jurnalistica si cultural-literara desfasurata a fost rasplatit cu numeroase premii, diplome de excelenta, medalii, distinctii etc. din partea unor organizatii civice, fundatii, asociatii culturale, sindicate, a Bisericii Ortodoxe Romane, Cenaclului literar al cotidianului Observatorul de Toronto etc. In anul 1999 a primit Medalia Vaticanului pentru modul profesionist in care a prezentat vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania, in 2000 premiul I Rhone Pulenc, acordat de Statul Francez pentru presa de mediu, iar in 2010 a fost rasplatit cu Trofeul Apollon pentru Literatura, Arta si Cultura al Societatii Culturale Apollon, al carui membru este.

Este casatorit din 1981 si are doi copii.