O apocalipsa vesela (carte cu autograful autorului)

Cartea reprezinta nr.42 din colectia „Verde” publicata de Editura Romania pitoreasca

DESPRE CARTE

O APOCALIPSA VESELA, de Nicolae C. DIMACHE

„Vulcani, fluvii sacre si zei de piatra”, „Calatorie in India si sud-estul asiatic” (2013); „Oameni si munti” (2016), carti aparute la Editura „Romania pitoreasca”, s-au bucurat de o pretuire speciala din partea iubitorilor inaltimilor alpine.

Pasionat de antropologie, istorie, filozofie si religii orientale, calatoreste in numeroase tari din Europa, Asia, Africa, America si Australia. Muntele a ocupat si ocupa un loc privilegat in preocuparile lui Puiu Dimache, cum ii spun apropiatii. A facut numeroase ture de catarare si ascensiuni in Alpi, escaladand aproape toate varfurile de 4.000 de metri. Parcurge numeroase itinerarii de schi alpinism (schi de tura), printre care La Haute Route, de la Chamonix la Zermatt, traversarea masivului Oberland Bernez (Elvetia), a masivului Grand Paradiso (Val d’Aosta, Italia). A participat la numeroase expeditii extra-europene.

De ani de zile, apropiatii „Romaniei pitoresti” il regasesc numar de numar in paginile revistei cu articole dintre cele mai captivante. Un loc aparte printre acestea il ocupa, bunaoara, studiul despre comportamentul corpului uman la mari altitudini. Dar nu numai muntele detine un statut cu totul aparte in corolarul pasiunilor autorului. Medic, alpinist si calator, Nicolae C. Dimache isi indreapta intens privirea si interesul spre toate domeniile existentei, pe care o abordeaza cu pasiune si sensibilitate consistenta… „O apocalipsa vesela” este o scriere inspirata atat din propria sa experienta, cat si a altor compatrioti care au ales exilul ca unica posibilitate de a-si pastra demnitatea si libertatea. Metaforic vorbind, avem de-a face cu o carte acaparata de metafizica inaltarii.

Absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, promotia 1966, N. C. Dimache a emigrat in Italia in anul 1969. Traieste, cu sotia sa Ioana, la Roma, din anul 2006. Au un fiu, Adrian, casatorit cu Corina, si o minunata nepoata, Alexandra, de 17 ani.

In ziua de 25 aprilie 2025 – de Izvorul tamaduirii – autorul va fi la Bucuresti, la lansarea „Apocalipsei vesele”. O intalnire mult asteptata de numerosii sai cititori si prieteni, evenimentul urmand sa se desfasoare la ASE, ora 16,30, sala 2102 OMV, et. 1, intrarea din Calea Dorobanti (in dreptul statiei STB).

Bucurosi sa ne revedem cu o admirabila personalitate a medicinei si culturii romanesti implinita in exil.

Mihai OGRINJI

O apocalipsa vesela – SINOPSIS

Tanarul medic roman Traian Nasta este trimis de profesorul sau, Stoicescu, neurolog de faima internationala, sa consulte un pacient in clinica psihiatrica. Este vorba de un scriitor dizident pe care autoritatile l-au supus unui «tratament» cu neuroleptice in exces pentru a-i anihila personalitatea si a-l reduce la tacere. Nasta constata gravele efecte secundare ale medicamentului si incearca, inutil, sa se opuna: ordinul a venit direct de la autoritati superioare si nu poate fi contestat.

Este picatura care face sa debordeze paharul: Traian suferise deja vexatiile impuse de Securitate familiei sale, umilinta lipsei de libertate si a teroarei.

Se decide sa fuga din tara, desi este constient ca nu isi va mai vedea niciodata parintii, prietenii, si ca renunta la o cariera promitatoare, in fata unui viitor incert.

Traverseaza muntii Almajului si trece Dunarea inot, este arestat de politia iugoslava si condamnat la o luna de inchisoare pentru trecere ilegala de granita. Internat intr-un lagar de refugiati, evadeaza si reuseste sa ajunga in Italia, unde cere azil politic. Nasta este trimis in lagarul pentru refugiati de la Villa Opicina, unde il cunoaste pe profesorul Aldo Nicolini. Acesta, in afara lectiilor de limba italiana, il introduce in istoria si cultura italiana, care il fascineaza. Descopera o lume noua, persoane care traiesc in mod normal, fara opresiuni.

Datorita profesorului neurolog Campolo, pe care il cunoscuse la Bucuresti cu ocazia unui congres de medicina, este angajat, neoficial, intr-o clinica privata din Roma pe un post de tehnician de laborator: in paralel are si o activitate de medic.

In clinica se imprieteneste cu Emilio Brambilla, un coleg care il prezinta sorei sale Francesca si grupului sau de prieteni. Este inceputul integrarii lui Traian Nasta in societatea italiana. Cu ocazia serbarii de aniversare a Francescai o cunoaste pe Tiziana, o tanara care il fascineaza si cu care are un scurt flirt.

Urmeaza o perioada dificila, deoarece autoritatile italiene, desi ii recunosc statutul de refugiat politic, ii neaga dreptul de rezidenta in Italia. Nasta traieste cu dubiul ca nu a facut o alegere corecta incercand sa ramana in Italia. Cu toate acestea, este tot mai implicat in viata sociala italiana, pe care o apreciaza si iubeste. Datorita cunostintelor si prietenilor care ii indica drumul de urmat, se inscrie la Facultatea de Medicina pentru a-si da examenele de echivalare a diplomei, urmate de redactarea unei teze, de examenul de stat si de inscrierea la cursurile de specializare in neurologie.

Descopera frumusetea Romei in compania Martei, de care il leaga o dragoste intensa: din pacate nu dureaza mult, ea intorcandu-se la fostul ei prieten.

Traian este sprijinit sufleteste la Roma de un grup de prieteni ai unchiului sau Aurelio, care emigrase la Madrid in perioada postbelica: sunt personaje originale si interesante, ca Mia si Angelo Morretta, Coman si familia sa ; apoi colegii medici, cantaretii Stefano si Renato, care il antreneaza intr-o frenetica viata sociala.

Traieste momente de tensiune cand este interceptat de agenti ai securitatii, care incearca sa il recruteze ca informator si colaborator.

La moartea prietenului si mentorului sau Aldo Nicolini, Traian e insotit la Triest de Francesca. Impresionata de vizita in lagarul de refugiati de la Villa Opicina si intelegand drama exilului, Francesca se simte atrasa irezistibil de Traian. Este marea dragoste: cei doi se casatoresc, Traian gaseste in sfarsit fericirea de „a fi acasa”, de a depasi anxietatile refugiatului.

Romanul se inspira din experienta personala a autorului, ca si din cea a compatriotilor care au ales exilul pentru a-si putea pastra demnitatea si libertatea.

Nicolae C. Dimache