Romania. Vol.4. Subcarpatii

DESPRE CARTE

In lucrarea de fata autorii si-au propus cateva directii care sa conduca la o mai buna intelegere a acestei mari unitati geografice. Intre acestea mentionam: cunoasterea succinta a tuturor elementelor ce compun sistemul, dar cu detalieri in problemele care au necesitat explicatii mai multe (unele neexistand in alte lucrari de sinteza); corelatii genetico-evolutive ce asigura intelegerea proceselor si rezultatelor precum si unitatea si specificul Subcarpatilor; punerea in evidenta a unor rezultate (idei si materiale ilustrative) din cercetarile multor geografi existente doar la nivelul unor articole sau in teze de doctorat; o bibliografie care sa cuprinda cat mai multe date din fondul informativ referitor la acest spatiu.

CUVANT INAINTE

Subcarpatii constituie prin fizionomie, structura, geneza, evolutie, resurse, modalitati de exercitare a activitatilor tot mai diverse ale omului etc., o regiune extrem de complexa a carei cunoastere a implicat analize profunde ce au necesitat studii numeroase care au depasit limitele sale. Insasi identificarea lor in sistemul unitatilor geografice romanesti a starnit de-a lungul anilor nu numai interes dar si dispute ce au pornit de la denumire (li s-a mai spus Pericarpati sau Precarpati) si au continuat cu apartenenta la marile trepte orografice limitrofe, munti sau dealuri, cu care aveau numeroase trasaturi comune. De primii, Subcarpatii se leaga prin geneza, alcatuire, elemente structurale, evolutie si uneori prin inaltime sau trasaturi morfometrice. De dealuri, Subcarpatii se apropie prin infatisarea de ansamblu (culmi rotunjite separate de depresiuni si culoare de vale acoperite de o patura de soluri si formatiuni vegetale comune), prin conditii favorabile unei stravechi populari care a condus pe de o parte la dezvoltarea unei multimi de asezari ce au urcat din vatra depresiunilor pe versanti si uneori pana pe podurile mai largi ale intefluviilor, iar pe de alta parte la individualizarea celor mai variate moduri de utilizare a terenurilor (de la culturi cerealiere, plante tehnice, vii si livezi la pasuni, fanete si paduri la exploatari petroliere si miniere etc.).

De aici, atat credinta geologilor cat si a unor geografi de a-i incadra la Carpati – drept cea mai tanara unitate aflata in proces de evolutie, dar si convingerea multor geografi de a-i asocia dealurilor. La fel de importanta este si parerea unei a treia categorii de specialisti care bazandu-se pe reflectarea in peisaj a legaturilor dintre multitudinea de factori ce au conlucrat evolutiv si spatial la creionarea acestui sistem geografic ii considera ca pe o unitate cu caracter de interferenta intre cele doua tipuri. Deci vom putea spune, fara a gresi, ca Subcarpatii plamaditi intr-o arie carpatica si-au dobandit treptat si trasaturi de dealuri printr-o evolutie impusa de agentii externi intre care omul a avut un loc aparte. Deci, daca prin caracteristicile interne sunt Carpati mai josi prin „haina” sunt dealuri. Luarea in analiza doar a unora din elementele ce definesc sistemul subcarpatic a condus insa pe unii geografi la extinderea (de multe ori fortata si slab argumentata) spatiului acestora incluzand si impunand denumiri neadecvate pentru alte unitati aflate la exteriorul (la nord de Moldova, la sud vest de Motru) si interiorul lantului carpatic. Altii mai prudenti le-au spus „unitati cu trasaturi subcarpatice”.

De aceea, plecand de la aceste considerente, in lucrarea de fata autorii si-au propus cateva directii care sa conduca la o mai buna intelegere a acestei mari unitati geografice. Intre acestea mentionam: cunoasterea succinta a tuturor elementelor ce compun sistemul, dar cu detalieri in problemele care au necesitat explicatii mai multe (unele neexistand in alte lucrari de sinteza); corelatii genetico-evolutive ce asigura intelegerea proceselor si rezultatelor precum si unitatea si specificul Subcarpatilor; punerea in evidenta a unor rezultate (idei si materiale ilustrative) din cercetarile multor geografi existente doar la nivelul unor articole sau in teze de doctorat; o bibliografie care sa cuprinda cat mai multe date din fondul informativ referitor la acest spatiu.

Totodata am dorit sa oferim cateva din ideile si concluziile la care am ajuns si care se bazeaza pe datele din propriile observatii realizate in multe locuri din Subcarpati, dar si pe interpretarea materialelor geologice si geografice care au vazut lumina tiparului de a lungul anilor.

Consideram ca prin modul de tratare a problemelor, prin gradul de aprofundare si ilustrare lucrarea de fata raspunde cerintelor cunoasterii unui numar mare de cititori. Ea se adreseaza in primul rand studentilor, nu doar geografi, profesorilor din invatamantul preuniversitar in pregatirea curenta dar si pentru definitivat, gradul II si titularizare si tuturor celor care doresc sa cunoasca si sa tina seama de caracteristicile Subcarpatilor.

Prof. univ. dr. Mihai IELENICZ

CUPRINS

Cuvant inainte / 3

Cuprins / 5

Capitolul I. DATE GENERALE / 7
Pozitie geografica, suprafata, desfasurare / 7
Numele de Subcarpati / 7
Limitele Subcarpatilor fata de Carpati, campie sau alte unitati de deal si podis / 12

Capitolul II. ISTORICUL CUNOASTERII / 21

Capitolul III. GEOLOGIA REGIUNII SUBCARPATICE / 23
Depresiunea Getica / 23
Fundamentul / 23
Suprastructura sedimentara / 23
Depresiunea pericarpatica / 25
Fundamentul / 25
Depozitele sedimentare / 26

Capitolul IV. RELIEFUL / 28
Caracteristici generale / 28
Elemente morfometrice si morfografice / 29
Suprafete si nivele de eroziune / 31
Terasele / 36
Luncile / 45
Relieful structural / 49
Relieful petrografic / 53
Sistemele de modelare actuala si impactul manifestarii lor asupra peisajului / 57
Factorii favorizanti / 57
Sisteme morfogenetice de versant / 61
Sisteme morfogenetice de albie / 71
Formarea si evolutia retelei hidrografice / 72

Capitolul V. CLIMA / 83
Factorii genetici / 83
Radiatia solara / 83
Circulatia maselor de aer / 84
Factorii regionali geografici / 84
Potentialul termic / 86
Nebulozitatea / 92
Regimul precipitatiilor / 92
Vanturile / 94
Fenomene meteorologice caracteristice / 94
Diferentieri climatice / 96

Capitolul VI. APELE / 98
Apele subterane / 98
Apele freatice / 98
Apele de adancime / 99
Reteaua hidrografica / 100
Caracteristici morfohidrografice / 100
Caracteristici hidrologice / 101
Lacurile / 108

Capitolul VII. VEGETATIA, FAUNA, SOLURILE SI REZERVATIILE NATURALE / 110
Invelisul vegetal / 110
Factorii care determina distributia si compozitia vegetatiei / 111
Distributia geografica a vegetatiei / 116
Fauna / 123
Solurile / 124
Factorii pedogenetici naturali / 124
Principalele tipuri de soluri / 125
Soluri intrazonale / 127
Gradele de antropizare a peisajului geografic si protectia mediului / 128

Capitolul VIII. POPULATIE SI ASEZARI / 138
Date de geografie istorica / 138
Caracteristici demografice / 140
Structura pe grupe de varsta / 142
Densitatea populatiei / 142
Asezarile / 144
Asezarile urbane / 146
Asezarile rurale / 146

Capitolul IX. ECONOMIA / 150
Caracteristici generale / 150
Industria / 153
Industria energetica / 154
Industria constructiilor de masini / 157
Industria chimica / 158
Industria materialelor de constructie / 158
Industria de exploatare si prelucrare a lemului / 158
Industria usoara / 159
Industria alimentara / 159
Agricultura / 160
Modul de utilizare a terenurilor / 161
Culturile agricole / 163
Caile de comunicatie / 166
Reteaua rutiera / 166
Reteaua feroviara / 167
Potentialul turistic / 167

Capitolul X. UNITATI REGIONALE / 172
SUBCARPATII MOLDOVEI / 172
Desfasurare, limite / 172
Cadrul natural / 173
Populatie, asezari, economie / 182
SUBCARPATII DE CURBURA / 188
Desfasurare si limite / 188
Cadrul natural / 190
Populatie, asezari, economie / 204
SUBCARPATII GETICI / 210
Desfasurare si limite / 210
Cadrul natural / 211
Populatie, asezari, economie / 220

Bibliografie / 229

DESPRE AUTORI

MIHAI IELENICZ
Prof. univ. dr., a absolvit Facultatea de Geologie-Geografie in anul 1964 unde si-a continuat activitatea parcurgand toate treptele ierarhiei universitare. Doctor in Geografie din anul 1978 cu lucrarea “Muntii din bazinul Buzaului – studiu de geomorfologie”, publicata in Editura Academiei in 1984. A obtinut premiul Academiei in 1975 pentru lucrarea „Relieful Romaniei” si in 1985 pentru lucrarea „Enciclopedia Romaniei”, precum si titlul de Doctor Honoris Causa al Universitati Stefan cel Mare – Suceava; i-au fost acordate peste 25 de diplome de onoare, excelenta si medalii, de diferite institutii didactice si stiintifice din tara si strainatate. Prodecan si decan al Facultatii de Geografie din 1992 si pana in prezent, Director al Statiunii Geografice Orsova, Co-director al “Centrului de cercetare a degradarilor de teren si dinamica geomorfologica” Membru in Consiliul Facultatii si in Senatul Universitatii din 1992, Presedinte al Comitetului National de Programe pentru invatamantul Preuniversitar (din 1996), membru C.N.A.T.D.C, C.N.E.A.A, expert C.N.C.S.I.S, perfectionari in tara si strainatate (Marea Britanie, Belgia, Turcia), Presedinte al Olimpiadelor scolare de Geografie (din 1996), Presedinte al Societatii de Geografie (din 2003), Vicepresedinte al Comitetului National de Geografie (din 2000), Vicepresedinte al Asociatiei de Geomorfologie (din 2002), Conducator de doctorat (din 1993), membru al colectivelor de redactie a numeroase reviste de specialitate etc . A scris singur si in colaborare peste 210 lucrari stiintifice, a participat la 62 contracte de cercetare (la 18 in calitate de director), 38 carti stiintifice: „Geomorfologie generala” 1976, 2002, „Relieful Romaniei” 1975, „Dealurile si Podisurile Romaniei” 1999, „Dictionar fizico-geografic” 1999, „Geografia generala” 2001, „Romania Geography and Tourism” 2001, „Europa Enciclopedie Geografica” 2002, „Subcarpatii Romaniei” 2003, „Romania – Geografie Fizica” 2004, “Geografie fizica generala. Bazele geografiei fizice” 2005 “Subcarpatii Romaniei” 2005, “Geomorfologie” 2007, 2010, “Romania. Geografie fizica. Clima, Ape, Vegetatie, Soluri” 2007, “Romania. Podisuri si dealuri” 2008, “Dictionar de geomorfologie” 2009, “Geografie fizica generala cu elemente de cosmologie” 2009, “Romania – Potential turistic” 2009, si numeroase carti de popularizare, harti etc.

MIOARA CLIUS (GHINCEA)
Lector univ. dr., a absolvit Facultatea de Geografie a Universitatii din Bucuresti in anul 1995, specializarea Geomorfologie-Pedologie, precum si cursul postuniversitar pentru studiul aprofundat de „Gestionare durabila a peisajelor geografice prin organizare si amenajare regionala”. A elaborat si publicat singura sau in colaborare cursuri, caiete de lucrari practice, articole de specialitate etc. A participat la stagii de pregatire in tara si strainatate, la simpozioane, sesiuni stiintifice si cercuri de dezbateri.

ILEANA GEORGETA PATRU-STUPARIU
Prof. univ. dr., a absolvit Facultatea de Geografie a Universitatii din Bucuresti in 1993, parcurgand toate gradele didactice pana la cel de profesor universitar; in perioada 2004-2008 a fost Decan al Facultati de Geografie. A obtinut titlul de doctor in stiinte geografice in 1999 cu lucrarea „Culoarul transcarpatic Bran-Rucar, studiu de geografie fizica si evaluarea peisajului”, publicata la Editura Universitatii, 2001. Este coordonator responsabil al Programului Socrates – Erasmus si membru al Societatii de Geografie la A.U.F. si M.E.C. evaluator burse. A elaborat si publicat singura sau in colaborare carti, dictionare, harti, articole de specialitate. De asemenea, a participat la mai multe simpozioane si sesiuni stiintifice, stagii de pregatire si predare in strainatate (Belgia, Spania, Italia, Franta). In prezent este seful Catedrei de Geografie regionala.