Trandafirul. Valente dietetice si terapeutice

DESPRE CARTE

In decursul istoriei umanitatii trandafirul a reprezentat un simbol al frumusetii, iubirii, elegantei si rafinamentului. Incarcat cu aceasta simbolistica aparte, trandafirul a influentat de mii de ani culturile si civilizatiile din punct de vedere estetic, economic si chiar religios.

Cele mai vechi dovezi istorice cu privire la cultivarea si utilizarea trandafirului dateaza din sec XVI i.Hr si se gasesc pe frescele Palatului lui Minos din Knossos (Creta).

Potrivit ultimelor studii se crede ca si numele insulei Rhodos vine de la grecescul rhodon (trandafir). O dovada in acest sens o reprezinta gravurile cu trandafiri de pe monezile insulei Rhodos vechi de peste 4000 de ani.

Scrierile cuneiforme mesopotamiene indica faptul ca trandafirul ar fi fost cunoscut de mai bine de 5000 de ani. Pe o tablita de lut din acea vreme se mentioneaza ca trandafirul a fost adus de catre regele akkadian Sargon din teritoriile inamice in urma expeditiilor sale effectuate dincolo de raul Tigru.

In Egiptul antic se considera ca trandafirul are puteri magice fiind adeseori asociat cu zeita magiei si a vietii Isis. Studiile arheologice au evidentiat fragmente de trandafiri in mormintele faraonilor sau chiar in corpurile mumificate ale acestora, simbolizand puntea de legatura cu lumea de dincolo si renasterea.

Apa de trandafiri si reteta prepararii acesteia a fost mentionata pe tablitele asiriene vechi de peste 4000 de ani. Intre secolele XVII si XII i.Hr., anatolienii au reusit sa confectioneze primele „medicamente” din istorie folosind petale de trandafir proaspete, batute si frecate cu zahar ce erau apoi modelate in palma pentru a fi inghitite mai usor.

In medicina traditionala ayurvedica trandafirii erau folositi in special pentru prepararea tonicelor cardiace sau pentru oprirea hemoragiilor externe sau interne. Uleiul de trandafir era folosit pentru afectiuni dermatologice si pentru a ascunde mirosul neplacut al unguentelor urat mirositoare.

Filosoful Confucius a scris in una din lucrarile sale din sec IV-V i.H.r despre semnificatia trandafirilor in Imperiul Chinez din timpul dinastiei Zhou. Potrivit acestor scrieri, trandafirii erau extrem de pretuiti de imparat, gradinile castelului sau fiind pline de trandafiri iar bibliotecile regale contineau peste 600 de volume dedicate cultivarii si utilizarii trandafirului.

Naturalistul roman Plinius cel Batran a descris in jurul anilor 50 d.Hr proprietatile trandafirilor precizand ca acestia au un gust usor astringent si sunt indicati pentru a trata afectiuni gastrice, ginecologice, stomatite, gingivite si amigdalite. Totodata, el recomanda florile in amestec cu otet pentru a opri sangerarile, semintele pentru a calma durerile de dinti si parfumul pentru a limpezi mintea.

Dioscoride, in lucrarile sale din a doua jumatate a sec. I d.Hr., a descris si el efectele terapeutice ale trandafirilor mentionand ca acestia pot trata afectiuni oculare, dureri de cap, afectiuni ale urechilor, gingivite si diverse afectiuni ginecologice. Tot el mentioneaza pentru prima data despre utilizarea pulberii obtinute din petale de trandafir uscate.

Conform unui tratat medical tradus din limba siriaca din sec. IV d.Hr. trandafirii erau folositi atat pentru uz extern pentru a trata afectiuni oculare si dermatologice sau intern pentru afectiuni gastrice, hepatice sau bronhopulmonare.

In Europa evului mediu timpuriu trandafirii erau cultivati de calugari in gradinile manastirilor in special pentru efectele lor terapeutice. Botanistul medieval John Gerard a descris in lucrarile sale din a doua jumatate a sec. XVI peste 18 specii de trandafiri impreuna cu proprietatile lor curative. In mod similar, trandafirii apar mentionati si in lucrarile botanistului Nicholas Culpeper care recomanda pulberile obtinute din petale de trandafiri albi sau rosii dizolvate in vin.

Pe langa proprietatile lor terapeutice, trandafirii au reprezentat si o sursa inepuizabila de inspiratie pentru artistii vremii in crearea unor opere de arta grandioase sau pentru regi si imparati care, in dorinta lor de a-si arata opulenta, isi decorau gradinile cu frumusetea si parfumul lor. Trandafirii au inspirat legende stravechi, au scris pagini de istorie, au influentat religia, arta, ocultismul si societatile secrete si au fost printre cele mai vechi ingrediente folosite in cosmetica.

Desi proprietatile lor terapeutice au fost studiate si consemnate de mii de ani in vechile tratate de medicina traditionala, trandafirii si-au pierdut la ora actuala semnificatia terapeutica din cauza interesului crescut al societatii moderne pentru medicamente si cosmetic bazate pe compusi chimici de sinteza. Cu toate acestea, studiile de biochimie si farmacognozie moderne effectuate pe diferite specii de trandafiri aduc o serie de dovezi stiintifice ce confirma valentele terapeutice ale acestor plante, deschizand astfel noi posibilitati si alternative de tratament.

Plecand de la aceste considerente, am dorit ca prin lucrarea de fata sa readuc in atentia specialistilor in domeniu, cat si publicului larg, valentele curative ale diferitelor specii de trandafiri, impreuna cu indicatiile terapeutice si dietetice specifice in diverse tipuri de afectiuni.

Prof. dr. Bogdan Soltuzu