Ultima lungime. Editie revizuita si adaugita

Cartea reprezinta nr.46 din colectia „Verde” publicata de Editura Romania pitoreasca

PREFATA

„Ultima lungime” este o carte care se adreseaza unui cititor avizat, celui care este legat trup si suflet de munte, celui peste care praful uitarii s-a asternut si celui care acum face primii pasi pe cararile alpine. Randurile de fata sunt rodul trairilor lui Nelu Sacarea pe parcursul multor ani de pasiune si implicare in cautarea sinelui, a echilibrului interior si a increderii totale care sta la baza relatiilor: cap – secund, antrenor – sportiv, maestru – boboc.

Amintirile pe care le evoca Nelu Sacarea prezinta momente si evenimente la care autorul a participat direct si activ, reprezentand inca o sursa importanta si valoroasa de scrieri si informatii care completeaza istoria alpinismului romanesc.

Pentru alpinismul din Zarnesti si imprejurimi, ne referim aici la satele Magura si Pestera, perioada „’60-’90” insemnand poate cei mai buni ani, ani plini de entuziasm si pasiune, marcati de multe realizari.

S-au modelat caractere puternice, numerosi tineri si-au indreptat pasii spre peretii verticali si schiurile spre crestele albe. S-au escaladat marile trasee din Carpati si s-au deschis altele noi. Fagarasul, Piatra Craiului, Bucegii, Retezatul, Parangul, Rodnei au reprezentat „terenul de joaca” al alpinistilor, au fost traversati de la nord la sud , de la est la vest si invers. Si vara si iarna. Cele doua cluburi, Torpedo si Celuloza, au devenit mai puternice, s-a infiintat echipa Salvamont, s-au obtinut numeroase titluri si medalii la competitiile si actiunile interne si internationale. S-au catarat vf. Elbrus-Caucaz si vf. Lenin-Pamir.

„Nea Tica” (Traian Flucus) si „nea Butzi” (Valentin Garner) au inspirat generatii intregi de alpinisti, reusind sa creeze la Zarnesti una dintre cele mai valoroase pepiniere din Carpati.

Multi dintre cei crescuti la scoala zarnesteana au contribuit prin atitudinea si performantele lor la mentinerea in varf a marilor forte din alpinismul romanesc, ASA Brasov si Dinamo Brasov.

Fratii Ionel, Nae, Bebe si Costel Cojanu, „Misu” Florin Mihaescu, „Denco” Dionisie Daro, Nelu Sacarea, Nelu si Nicu Pivoda, Serban Victor Bogdan, „Gil” Gheorghe Cioc, Gigi Jinga, „Tija” Ioan Scanteie, Costi Nimat, fratii Silaghi, Petru si Sandu, Ghita Pascu, Mihai Preda, Mihai Danut, Fanica Cotinghiu, Nelutu Ilea, Gioni Prahoveanu, Gigi Rasina, „Manole” Manolache, Nae Plumbota, Sandu Fieraru, Nelu Garnita, Ica Scanteie sunt doar cativa dintre cei care au scris in pagina de istorie a alpinismului nostru. Si traditia a mers mai departe, la randul lor i-au inspirat si le-au impartasit experienta lor mai tinerilor: Laurentiu Voiculas, Costel Garnita, Lucian Clinciu, Cristi Prodan, Claudiu Clinciu, Nicu Jinga, Ciprian Lolu, Silviu Manea, Ionut Galiteanu, Sorin Robe, Marius Zarnescu.

Viata lui Nelu Sacarea s-a intersectat cu destinele multor nume mari ale alpinismului romanesc si cel putin din acest punct de vedere cartea aduce in viata noastra multe momente legate de oamenii deosebiti cu care a intrat in contact.

In clasa a V-a a ramas profund impresionat de o excursie in Piatra Craiului si de atunci a cautat mereu sa catere muntele din „fata casei”. La 18 ani, dupa „ucenicie”, este legitimat la Torpedo Zarnesti si trimis la Scoala de Alpinism. La 23 de ani, si dupa ce a avut parte de indrumarea atat de necesara a „maestrilor”, trece la seniori. Este un sportiv de Top 3, datorita implicarii si muncii pe care o depune. In 1983, parcurge Creasta Meridionalilor si indeplineste probabil cea mai grea dintre cerintele F.R.T.A. pentru titlul de Maestru al Sportului, titlu care ii incununeaza cariera in 1984.

Au trecut multi ani de cand Nelu Sacarea a indragit si a invatat tainele cataratului pe stanca si astazi pasiunea lui nu a scazut deloc. Aceeasi dorinta arzatoare de a fi mereu sus pe munte ii poarta pasii in fiecare sfarsit de saptamana in Prapastiile Zarnestiului alaturi de cei tineri sau sus, in Piatra Craiului. Si asa cum primii sai pasi pe cararile verticale i-au fost atent urmariti de nea Butzi si de mai „batranii” Ionel Cojanu si Misu Mihaescu, la fel si el a impartasit din tainele si experienta sa, fiind alaturi de Gigi Jinga si de multi alti tineri.

Citind cartea se pot trage multe concluzii, dar ne-am opri doar la doua, care ni se par foarte actuale:

Relatia cu muntele se construieste in timp, cu rabdare, respect si cu multa munca. Experientele bune sau mai putin fericite stau la baza, iar ele se strang implicandu-te, punand intrebari, descoperind, dar mai ales iesind la munte.

Viata, implacabil sau surprinzator, merge mai departe. De fiecare dintre noi depinde daca reusim sa ne deschidem mintea si inima si sa intelegem incotro ne indreptam.

Cornel SAIN, Lucian CLINCIU

CUPRINS

Prefata 5

Muntele: atractie, ascensiuni, teama, respect 8

Inceputuri 23

Valea Crapaturii 27

In echipa de tineret 42

Alaturi de seniori 60

Avalansa din Fagaras 73

Intaile mele premiere 78

Prin muntii lumii de ieri 82

Cupe si campionate! 84

Gigi Jinga in marii pereti din Prapastiile Zarnestiului 89

Escalade extreme in fosta R.D.G. 96

Din nou in tara 99

Si fetele se catara 103

Spre titlul de Maestru al Sportului 106

La Lotul National 111

Premiere pentru titlu 114

Alte norme indeplinite 117

Cea mai grea incercare: de-a lungul Carpatilor Meridionali 124

Filmul „traversarii” 129

Alte ascensiuni 140

Balcaniada in Bulgaria 146

Gigi Jinga, un lider adevarat 148

Intre Yalta si Varful Lenin 154

La revedere, prietene 160

In loc de epilog 164

FRAGMENT

Cu alpinismul am luat contact din clasa a V-a. Atunci, dirigintele, domnul Stefan Stroe, infocat montaniard, ne-a propus o excursie in Piatra Craiului. Imi era simplu sa raspund acestei invitatii locuind in Zarnesti, aproape de cabana Gura Raului. Pentru mine, aceea a fost excursia care m-a marcat deoarece la retragerea spre casa, efectuata prin Prapastiile Zarnestilor, am avut ocazia sa vad la lucru echipa de alpinism a clubului Celuloza Zarnesti, antrenata de unchiul meu, maestru al sportului Traian Flucus, in traseul Malinelor. Am urmarit escalada pe tot parcursul ei, uimindu-ma curajul si calitatile tehnice ale celor doi cataratori. Ori de cate ori am refacut acest traseu mi-am adus aminte de acele clipe care au trezit in mine dorinta de a efectua acest sport pe care il consideram ca fiind deosebit. Simteam ca are ceva magic, o atractie pe care nu am inteles-o atunci. Un rol hotarator in cariera mea de sportiv avea sa joace profesorul inginer Mircea Popescu, cu care mergeam frecvent in Piatra Craiului, atat la schi, cat si pe crestele masivului.

Nelu SACAREA