Valahi gorali, Vlasi, Valassko. Interpretari istoriografice

DESPRE CARTE

Un merit esential al volumului consta in reconstituirea unei geografii istorice valahe extinse, care transcende granitele statale moderne si repune in discutie paradigme consacrate privind etnogeneza si mobilitatea populatiilor romanice din Europa Centrala si de Est. Analiza conceptelor de Valahia Mare si Valahia Mica, a dreptului cutumiar cunoscut sub numele de Jus Valachicum, precum si a practicilor pastorale transhumante, evidentiaza existenta unei continuitati culturale si juridice romanesti pe un areal mult mai vast decat cel recunoscut traditional.

Avram Fitiu

CUPRINS

Fascinanta istorie pierduta (Cornel Jurju) 9

Argument13

Getii si genealogia popoarelor nordice de Frederic-Guillaume Bergmann. O istorie originara 17

Valahia Mica si Valahia Mare: denumiri ale Tarilor Romanesti din Peloponez pana in Tatra 24

Aleksander Stadnicki – primul istoric modern polonez care a scris despre valahii gorali din Carpatii Padurosi, la 1848 31

Urmasii voievozilor maramureseni Dragos si Sas: goralii valahi si volohii de azi 35

Teorii istorice poloneze reductioniste despre originea slava a valahilor gorali 43

Sociologul Kazimierz Dobrowolski – o perspectiva antropologica interbelica despre valahii gorali 50

Botanistul clujean Alexandru Borza in vizita la valahii gorali din Tatra poloneza la 1928 57

„Ius Valachicum” la valahii gorali din Evul Mediu. Perspectiva istoricului polonez Grzegorz Jawor 63

Originile romanesti ale nobilimii poloneze de la sud de Cracovia. Viziunea istoricului Ludwik Wyrostek 71

Limitele istoriografiei poloneze despre trecutul valahilor gorali din Carpatii Padurosi 79

Valahii gorali recuperati de noul val istoriografic polonez. Urmasii romanilor, in viziunea lui Pawel Sendyka 91

Onoare si haiducie in cultura montana a valahilor gorali. Conceptia sociologului Stanislaw Buda 101

Vladimir Lenin in mijlocul valahilor gorali, intre anii 1912-1914 110

Anna Oczko – noul val istoriografic polonez despre originea romaneasca a goralilor din Polonia 117

Universitarul polonez Krzysztof Nowak despre originea vlahilor din Moravia ceha 125

Valahii gorali in dramaturgia romantica poloneza. Cazul Jozef Korzeniowski 132

Wojciech Boguslawski compune prima opera poloneza de teatru. Miorita valahilor gorali la 1794 139

Valahii gorali – subiect identitar etno-folcloric in istoriografia americana contemporana 146

Vlahii (vlasii) din Slovacia: Istorie, cultura si prezenta romaneasca in Tatra 154

Folcloristul ceh František Bartoš – autorul etnografiei Moraviei valahe (valašsky) de la sfarsitul secolului XIX 163

Grzegorz Jawor – istoric polonez pasionat de legatura dintre clima si prezenta valahilor din Tatra in secolele XV-XVI 172

„Cartea Vlahilor” din Silezia – preocupari stravechi de alchimie la valahii din Muntii Krkonoše (Gigantilor) 181

Petra Kostkova de la Universitatea Olomouc – istorie valaha si turism in Moravia valaha (Valašsko) 188

Autohtonismul valahilor din Moravia: o noua perspectiva istoriografica ceha 196

Vlahii din Slovacia – perspective istoriografice pozitiviste din perioada regimului comunist cehoslovac 204

Istoricul polonez Jerzy Nalepa despre originea panonica a valahilor gorali din Muntii Tatra 213

O istorie a Holocaustului in Mezericiul romanesc din Moravia, sub ocupatia germana (Valašske Mezirici) intre anii 1939-1945 220

Viziunea obturata a istoricului polonez Piotr Klapyta despre vlahi – nomazi balcanici si impactul lor asupra Carpatilor Padurosi 232

Vlachovo Brezi – un oras cu origini valahe medievale in sudul Boemiei (Cehia) 241

Valahii apicultori din regiunea Tesin – teritoriu disputat de secole intre Cehia si Polonia 246

O teorie istoriografica slovaca esuata: originea celtica a vlahilor din Slovacia 255

Migratiile vlahilor si impactul lor etnofolcloric in Slovacia si Polonia montana, reflectate in lucrarile lui Armand Guta 262

Originea valahilor gorali din tinutul Podhale, intre pastorit si haiducie in sudul Poloniei 269

Balada pentru Marina – film artistic cehoslovac din 1964 despre viata valahilor gorali. Intre Ion si O vara cu Mara 281

Curajul Alb – film polonez despre separatismul valahilor gorali din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial 285

O cercetare asteptata: Wallachian Mobility and Settlement along the Carpathian Arc, coordonata de Mihai Dragnea. Goralii sunt la origine romani! 294

Postfata (Avram Fitiu) 303

Bibliografie selectiva 305

FASCINANTA ISTORIE PIERDUTA

Suntem parte dintr-o societate care se autodefineste avansata si civilizata, dar care accepta tot mai putin rostul reflectiei si al lecturilor formatoare. Cel mai adesea, lectura se confunda cu informarea utilitarista si fugitiva, curiozitatea cautatoare de lumina este dopata cu avalansa imaginilor din multitudinea ecranelor care parca ne impresoara, iar cugetarea este suplinita de noua zeitate a vremurilor, inteligenta digitala/artificiala, infatisata ca atotputernica.

Intr-un context postmodernist supus ambivalentei, la randu-i atins de germenii decadentei, scriitori precum Ionut Tene dispun de instrumentarul necesar pentru a semnala riscuri, pentru a nuanta perceptii sau pentru a propune optiuni estetice. Ionut Tene nu este doar un observator atent al vietii romanesti, el reuseste sa asimileze si sa interpreteze calitativ socio-umanul, ceea ce ii permite sa fie unul dintre autorii prolifici ai publicisticii autohtone. Ca atare, trairile lui, rezultate din aceasta interactiune creatoare cu realitatea romaneasca, au fost transferate in ultimele trei decenii in remarcabile si diverse continuturi istoriografice, literar-poetice sau jurnalistice.

Sustinute cu un condei harnic si talentat, contributiile istoriografice ce-i apartin lui Ionut Tene se evidentiaza, intre altele, printr-o diversitate tematica in care pot fi intalnite Clujul universitar in primii ani postbelici, reconstituiri ale unor biografii de factura nationala (politice si ecleziastice), sistemul concentrationar comunist etc.

Sub acelasi semn al indraznelii si oarecum al ineditului tematic se gaseste si textul care, intr-un stil alert si captivant, se asterne in paginile care urmeaza. Un prim aspect ce trebuie semnalat, esential pentru orice studiu istoric, tine de componenta documentara, care este asigurata de o varietate de surse edite, mai putin cunoscute mediului academic romanesc si, in extenso, celui publicistic. Ionut Tene reapeleaza opere mai vechi ale unor mari istorici romani (N. Iorga, Sextil Puscariu, Silviu Dragomir, C. Daicoviciu, G. Murnu etc.), care contin informatii si viziuni interpretative aproape uitate, cu privire la comunitatile de origine valaha din jurul Romaniei. De asemenea, sunt recitite si reinterpretate texte de provenienta bizantina care fac trimitere la valahii din sudul Dunarii. Insa, principala categorie documentara o reprezinta numarul insemnat de lucrari (studii, articole, carti) publicate in Polonia, Cehia si Slovacia despre enclavele valahe, ale goralilor si vlasilor, din Europa Centrala. Este persistenta impresia ca Ionut Tene repertoriaza si recenzeaza o intreaga bibliografie istoriografica, precum si alte materiale documentare (piese de teatru, filme etc.) care, incepand cu secolul al XVIII-lea, au aparut in spatiul polonezo-ceho-slovac. Desigur, ar putea atrage atentia, mai cu seama publicului din Romania, curiozitatea si efervescenta intelectuala care, in spatii culturale vecine, s-a antrenat in jurul valaho-goralilor, a istoriei si identitatii lor.

Cu privire la etnogeneza romanilor, se cunoaste ca aceasta a fost cercetata si argumentata, cumva firesc, cu predilectie in raport cu teritoriul Romaniei. Or, cartea lui Ionut Tene largeste cadrul, reflectorul cercetatorului fiind orientat catre valahii din Balcani si, cu totul deosebit, catre goralii/vlasii din Muntii Tatra. In cel din urma caz este surprins un proces complex al supravietuirii si expansiunii lumii valaho-romane, a carui coloana vertebrala a fost asigurata de relieful montan balcanic si mai ales de arcul carpatic. Muntii au tinut loc de pavaza in fata vicisitudinilor istoriei, au fost teritoriu de transhumanta inspre pasunile cele ravnite, au fost factorul hotarator care a facilitat mobilitatea surprinzator de ampla a valahilor, cu predilectie de la sud la nord. Sau, cum inspirat formuleaza Ionut Tene, Carpatii au fost o „autostrada” a etnogenezei romanesti pe care, de-a lungul veacurilor, s-au miscat, aproape neobservati, valaho-romanii impreuna cu turmele, cu graiul si cu obiceiurile lor pastorale.

Evident, aceste spatii ale romanitatii marginase, intr-un final au impartasit o soarta vitrega. Neputand atinge forta demografica necesara, romanitatea valaho-goralilor din Muntii Tatra a naufragiat in „marea” slavilor centrali, pentru ca in final sa se stinga. Totusi, aceasta romanitate de avanpost, diluata sever de nationalismul slav al secolelor al XIX-lea si al XX-lea, a pastrat unele elemente identitare (lingvistice, vestimentare, ocupationale etc.) care inca amintesc de istoria deturnata a valahilor din centrul Europei.

Cititorul care va deschide aceasta carte va descoperi informatie bogata si de putini stiuta. Mai cu seama, va simti aroma unei fascinante istorii romanesti, a carui soroc nu s-a implinit, dar care a gasit modalitatea, inclusiv prin demersul admirabil realizat de Ionut Tene, de a-si trimite ecourile pana la noi, in acest asurzitor si deconcertant inceput de mileniu trei.

Cornel Jurju

ARGUMENT

Prin aceasta carte am abordat cu acribie diverse perspective istorice si etnografice privind originea si prezenta valahilor (romanilor) in Europa Centrala si de Est, in special in Carpatii din Polonia, Slovacia si Cehia. Este o tema relativ ignorata sau partial ocultata de istoriografia romaneasca, desi in ultimii ani s-au intreprins demersuri stiintifice despre aceasta populatie cu origini romanesti din Muntii Tatra. Fie ca s-au numit valahi, gorali sau vlasi, aceasta comunitate montana are o origine comuna romaneasca. Un exonim din cronici a devenit prin secole un etnonim. Am analizat punctual contributiile recente ale unor intelectuali sau istorici romani, polonezi, cehi, slovaci si americani, evidentiind complexitatea si, adesea, caracterul contradictoriu al acestor interpretari privind originea unei populatii pastorale, care s-a identificat cu transhumanta. In Polonia sudica, valahii gorali s-au identificat cu muntenii, devenind o comunitate etno-geografica specifica, cu traditii legate de cresterea animalelor. „Munteanul”
a devenit sinonim cu „goralul”.

Cartea subliniaza prezenta vasta a valahilor (romanilor) de la Peloponez pana in Tatra, utilizand denumiri precum „Valahia Mica” si „Valahia Mare” pentru diferite regiuni balcanice. Istoricii bizantini, voievozi si calatori medievali au atestat prezenta valahilor in Tesalia, Epir, Macedonia si Muntii Haemus, Carpati, Alpii Dinarici, mentionand „duci” valahi si state autonome precum „Vlahia Mare” din Muntii Tesaliei. Aceasta populatie autohtona latinofona folosea pe un areal larg balcanic si est- si central-european conceptul de „Jus Valachicum” (legea valaha) – un sistem juridic distinct, specific pastorilor romani, care a functionat in acest spatiu carpato-slavo-romanesc pana mai tarziu, in secolele XVII-XVIII.

Un alt aspect central al studiului istoriografic prezentat este dezbaterea dintre cercetatorii din estul si centrul european, dintre teoriile autohtoniste (sustinand continuitatea traco-daco-romana a valahilor in Carpati) si cele migrationiste (care vad valahii ca populatii pastorale migrate din Balcani pe Carpati pana in Europa centrala).

Istoricii polonezi si cehi, in mare parte, au preferat explicatii bazate pe migratii succesive si similare, adesea minimizand sau ignorand autohtonismul, in special din cauza influentelor ideologice (romantism nationalist, politici habsburgice, regimul comunist etc.). Cu toate acestea, unii istorici contemporani (ex. Anna Oczko, Pawel Sendyka) incep sa recunoasca mai deschis originile romanesti si influenta culturala a valahilor asupra slavilor din Moravia si Tatra, mai ales dupa anul 2000.

Valahii au fost recunoscuti pentru practicile lor pastorale ancestrale (transhumanta, cresterea oilor si caprelor), mestesugurile traditionale (prelucrarea lemnului), agricultura montana si comertul. Cultura lor a influentat muzica, dansurile, portul popular si limba locala, lasand mostenire contemporanilor un vocabular specific pastoral (ex. bryndza, vatra, coliba, tap). De asemenea, fenomenul „haiduciei” a fost adesea asociat in evul mediu tarziu cu valahii, ca expresie a curajului si rezistentei impotriva aparatului de stat centralizat.

Prin aceasta incursiune stiintifica am dorit sa evidentiez o bogata traditie istoriografica, in special din a doua jumatate a secolului XX si din primele decenii ale noului mileniu, adesea contradictorie, privind valahii, vlasii si goralii din Europa Centrala si de Est. In Moravia ceha, etnonimul vlah a dat denumirea geografica a regiunii – Valašsko. Tensiunea dezbaterii stiintifice dintre autohtonismul romanesc si teoriile migrationiste domina marea parte a discutiilor istoriografice actuale. Cu toate acestea, o tendinta crescanda se observa in istoriografia moderna, in special cea poloneza si ceha, de a recunoaste originea romaneasca si influenta culturala si lingvistica semnificativa a valahilor in formarea identitatii acestor comunitati montane din Carpatii Padurosi.

Ionut Tene