100 de plante erbacee spontane din Baraganul Central

INTRODUCERE

Departe de a prezenta intreaga diversitate floristica a arealului, lucrarea incearca sa cuprinda o suta dintre cele mai raspandite plante din vegetatia Baraganului central, facandu-le o scurta caracterizare si ilustrandu-le, pentru a facilita identificarea lor.

Baraganul central face parte din campia Baraganului si este delimitat, in sud, de lunca Ialomitei, in nord, de lunca Calmatuiului, la est, de lunca Dunarii, si, la vest, de lunca Saratei. Baraganul central are inaltimea de aproximativ 100 m, in partea de nord-nord vest, si coboara lin, spre sud si est, unde ajunge la aproximativ 10-15 m. In nordul si in estul Baraganului central, pe malul sudic al Calmatuiului si spre bratul Borcea, apar unele dune de nisip, in restul acestuia fiind semnalate depresiuni de tasare.

Raul Ialomita este singura apa curgatoare cu caracter permanent, in Baraganul central existand si unele paraie, cu caracter mai mult sau mai putin temporar. Mai numeroase sunt apele statatoare: limanurile fluviatile de pe malul stang al Ialomitei (Rogozu, Cotorca, Saratuica, Fundata, Schiauca, Ezer, Strachina, Amara, acesta din urma avand ape curative), lacurile de crov (Tataru, Plascu, Coltea, Chichinetu, Unturos, Ulmu, Movileanu, Vultureni, Balaban, Insuratei si Rezi si iazurile de pe paraiele Fundata si Valea Lata.

Clima Baraganului central este temperat continentala, cu episoade excesive, cu temperaturi care pot scadea, iarna, la -25° si creste, vara, la aproximativ 40°, si cu precipitatii de 500-550 mm/an.

Cele mai raspandite soluri sunt cernoziomurile si feoziomurile, formate pe loess, mai bogate in carbonati, in sud estul Baraganului central, si cu caracter vermic, in partea centrala si de est. Pe suprafete reduse, spre partea de est, in terasa inferioara a Dunarii exista kastanoziomuri, in lunca Ialomitei fiind intalnite cernoziomuri, feoziomuri nisipoase si aluvisoluri entice. In unele crovuri, apar soluri halomorfe si, in lacovisti, soluri hidromorfe. Panza freatica este accesibila, fiind situata la adancimi de 3-7 m.

Vegetatia este adaptata conditiilor oferite de clima Baraganului central, fiind caracterizata prin prezenta preponderenta a plantelor erbacee, arbustii sau arborii fiind intalniti rar, acestia din urma formand mici palcuri de padure. Spre vest, sunt intalnite elemente floristice de silvostepa, acestea disparand, spre est, si lasand locul speciilor xerofile. Spre nord, exista numeroase specii halofile. Dupa ce, in agricultura, au fost introduse erbicidele cu efecte puternice, vegetatia segetala a fost puternic afectata, numneroase specii de plante restrangandu si arealul.

Cele mai vechi localitati au aparut de a lungul raurilor Ialomita si Calmatui, ulterior fiind populate si campurile dintre acestea, in paralel cu dezvoltarea agriculturii. In Baraganul central, exista sase orase: Slobozia, Pogoanele, Urziceni, Insuratei, ?andarei si Cazanesti, 46 de comune si 128 de sate. Populatia acestora a urmat tendinta de scadere, vizibila la nivelul intregii tari.

Baraganul central are doua unitati geografice: Campia Padinei, impartita in Campul Pogoanele si Campul Urziceni, si Campia Strachinei, impartita in Campul Mohreanu, Campul Tataru, si Campul Amara.

CUPRINS

Introducere 7

FAMILIA TYPHACEAE
Typha angustifolia L. (1753) 11

FAMILIA JUNCACEAE
Juncus effusus L. (1753) 12

FAMILIA CYPERACEAE
Bolboschoenus maritimus (L.) Palla (1753) 13

FAMILIA POACEAE
Bromus arvensis L. (1753) 14
Bromus tectorum L. (1753) 15
Calamagrostis epigeios Roth (1788) 16
Cynodon dactylon (L.) Pers (1805) 17
Echinochloa crus galli (L.) P. Beauv. (1812) 18
Hordeum murinum L. (1753) 19
Eragrostis minor Host (1809) 20
Lolium perenne L. (1753) 21
Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steud. (1841) 22
Poa annua L. (1753) 23
Sclerochloa dura (L.) P.Beauv. (1812) 24
Setaria pumila (L.f.) Roem. & Schult. (1817) 25
Setaria verticillata (L.) P.Beauv. (1812) 26
Sorghum halepense. (L.) Pers. (1805) 27

FAMILIA RANUNCULACEAE
Delphinium orientale J.Gay (1840) 28
Delphinium consolida L (1753) 29
Nigella arvensis L. (1753) 30

FAMILIA PAPAVERACEAE
Papaver dubium L. (1753) 31
Papaver rhoeas L. (1753) 32

FAMILIA ZYGOPHYLLACEAE
Tribulus terrestris L. (1753) 33

FAMILIA HYPERICACEAE
Hypericum perforatum L. (1753) 34

FAMILIA EUPHORBIACEAE
Euphorbia agraria M.Bieb. (1808) 35
Euphorbia esula subsp. tommasiniana (Bertol.) Kuzmanov (1881) 36

FAMILIA FABACEAE
Securigera varia L. (1753) 37
Lathyrus tuberosus L. (1753) 38
Lotus corniculatus L. (1753) 39
Melilotus officinalis (L.) Pall. (1787) 40
Trifolium pratense L. (1753) 41
Trifolium repens L. (1753) 42
Vicia cracca L. (1753) 43
Vicia villosa Roth (1789) 44

FAMILIA ROSACEAE
Agrimonia eupatoria L. (1753) 45
Potentilla reptans L. (1753) 46
Rubus caesius L. (1753) 47

FAMILIA CANNABACEAE
Cannabis sativa L. (I 753) 48

FAMILIA URTICACEAE
Urtica dioica L. (1753) 49
Urtica urens L. (1753) 50

FAMILIA MALVACEAE
Hibiscus trionum L. (1753) 51
Malva sylvestris L. (1753) 52

FAMILIA BRASSICACEAE
Capsella bursa pastoris (L.) Medik. (1753) 53
Descurainia sophia (L.) Webb ex Prantl (1891) 54
Lepidium campestre (L.) R.Br. (1812) 55
Rorippa austriaca (Crantz) Spach (1822) 56
Sisymbrium loeselii L. (1755) 57
Sisymbrium officinale (L.) Scop. (1772) 58
Thlaspi arvense L. (1753) 59

FAMILIA POLYGONACEAE
Fallopia convolvulus (L.) A.Love (1970) 60
Polygonum aviculare L. (1753) 61
Rumex crispus L. (1753) 62

FAMILIA CARYOPHYLLACEAE
Arenaria serpyllifolia L. (1753) 63
Psammophiliella muralis L. (1753) 64

FAMILIA AMARANTHACEAE
Amaranthus retroflexus L. (1753) 65

FAMILIA CHENOPODIACEAE
Atriplex oblongifolia Waldst. & Kitt. (1812) 66
Chenopodium album L. (1753) 67

FAMILIA PORTULACACEAE
Portulaca oleracea L. (1753) 68

FAMILIA RUBIACEAE
Galium aparine L. (1753) 69

FAMILIA BORAGINACEAE
Anchusa azurea Mill. (1768) 70
Asperugo procumbens L. (1753) 71
Echium vulgare L. (1753) 72
Lappula squarrosa (Retz.) Dumort. (1827) 73

FAMILIA HELIOTROPIACEAE
Heliotropium europaeum L. (1753) 74

FAMILIA LAMIACEAE
Ballota nigra L. (1753) 75
Leonurus cardiaca L. (1753) 76

FAMILIA VERBENACEAE
Verbena officinalis L. (1753) 77

FAMILIA SCROPHULARIACEAE
Verbascum phlomoides L. (1866) 78
Veronica persica Poir. (1808) 79

FAMILIA PLANTAGINACEAE
Plantago lanceolata L. (1753) 80

FAMILIA CONVOLVULACEAE
Convolvulus arvensis L. (1753) 81

FAMILIA CUSCUTACEAE
Cuscuta pentagona Engelm. (1842) 82

FAMILIA SOLANACEAE
Datura stramonium L. (1753) 83

FAMILIA ASTERACEAE
Achillea setacea Waldst. & Kit. (1802) 84
Arctium lappa L. (1753) 85
Artemisia annua L. (1753) 86
Artemisia austriaca Jacq. (1773) 87
Carduus acanthoides L. (1753) 88
Carduus nutans L. (1753) 89
Centaurea solstitialis L. (1753) 90
Matricaria chamomilla L. (1753) 91
Cirsium arvense (L.) Scop. (1772) 92
Cirsium vulgare (Savi) Ten. (1772) 93
Erigeron annuus (L.) Pers. (1807) 95
Erigeron canadensis (L.) Cronquist (1753) 94
Galinsoga parviflora Cav. (1794) 96
Onopordum acanthium L. (1753) 97
Xanthium orientale L (1763) 98
Xanthium spinosum L. (1753) 99

FAMILIA CICHORIACEAE
Chondrilla juncea L. (1753) 100
Cichorium intybus L. (1753) 101
Crepis pulchra L. (1753) 102
Lactuca saligna L. (1753) 103
Lactuca serriola L. (1756) 104
Sonchus asper (L.) Hill (1769) 105
Taraxacum officinale Webb (1780) 106

FAMILIA CAPRIFOLIACEAE
Sambucus ebulus L. (1753) 107

FAMILIA APIACEAE
Conium maculatum L. (1753) 108
Daucus carota L. (1753) 109
Torillis arvensis (Huds.) Link (1821) 110

Bibliografie 111

DESPRE AUTOR

Marian Constantin este cercetator stiintific in domeniul biologiei. Nascut in Cocora, jud. Ialomita, a copilarit in mijlocul naturii, devenind un pasionat observator al acesteia, cu numeroasele ei fenomene. A absolvit Geologia si Biologia la Universitatea din Bucuresti si a obtinut titlul de doctor in Biologie. Este autorul mai multor carti, inclusiv din domeniul botanicii („100 de specii de plante ruderale si segetale din judetul Ialomita”, 2022, „Plante ruderale si segetale din judetul Ialomita”, 2022, „Mic atlas de plante din flora Cocorei – Baraganul Central”, 2022), meteorologiei („Atlasul norilor”, 2017) si chimiei („Lectia de chimie”, 2015 si „100 de experimente de efectuat la orele de chimie din gimnaziu si din liceu”, 2017).