Caruta de lut

Traducere din limba sanscrita, prefata si note de Amita Bhose.

Una dintre cele mai reprezentative piese sanscrite.

Prima traducere a „Carutei de lut„ in romana.

Prima traducere a unei piese din limba sanscrita in limba romana.

Cea mai populara piesa sanscrita in Occident.

„Traiau candva in Ujjayini un tanar – Ciarudatta – negutator ce-a scapatat din darnicie;
Si-o curtezana ca primavara la nume si la chip – Vasantasena – ce se-ndragi de meritele lui.
Maiestrit impleteste aici regele Sudraka frumusetea iubirii curate,
Nedreptatea curtii cu juri, natura celor rai si intamplarile sortii.„

PREFATA (fragment):

Arta, mestesugul, invatatura, gandul sau intelepciunea ce n-au fost infatisate in teatru nici nu exista, sustine Natyasastra, tratatul de dramaturgie indiana in limba sanscrita. Inalta pretuire de care s-a bucurat teatrul in India antica, traditie continuata pana astazi, se evidentiaza prin acest aforism.

Mitologia indiana motiveaza crearea teatrului prin urmatoarea legenda. Dornici sa se bucure de o distractie care le-ar incanta deopotriva vazul si auzul, zeii se adresara lui Brahma, zeul creatiei, rugandu-l sa o inventeze. Impreuna cu Indra, regele lor, ei arata ca este nevoie sa existe o a cincea Veda spre folosul tuturor celor patru caste ale societatii umane, pentru ca ascultarea Vedelor era interzisa neamurilor sudra. Promitandu-le ca va crea Natyaveda, stiinta teatrului, care va subsuma esenta tuturor stiintelor si va fi sorgintea tuturor artelor, fie decorative fie istrionice, creatorul universului se aseza in yoga. Se concentra asupra celor patru Vede si lua miezul fiecareia. Lua recitarea din Rgveda, muzica din Samaveda, actoria din Yajurveda si rasa (experienta estetica) din Atharvaveda si plasmui stiinta cea fagaduita, incredintand-o lui Bharata, autorul presupus al tratatului mai sus mentionat.