Dictionar explicativ de biologie roman-francez-englez

DESPRE CARTE

DICTIONAR ELABORAT SUB EGIDA ACADEMIEI NATIONALE DE MEDICINA (Paris) sub conducerea profesorului Jean-Charles Sournia

Coordonator Jacques POLONOVSKI

Autorii lucrarii :
Prof. Hubert BOUISSOU (Toulouse), Prof. Jacques CAEN (Paris), Prof. Jacques CHARPIN (Marseille), Prof. Louis ORCEL (Paris), Prof. Jacques POLONOVSKI (Paris), Prof. Jean-Pierre REVILLARD (Lyon), Prof. Jean ROLAND (Paris)

Colaboratori ai editiei 2000:
Chantal AMOUROUX (Paris), Prof. Jacques BELLIARD (Strasbourg), Yvonne CAUDERON (Paris), Prof. Ludovic DROUET (Paris), Prof. Robert GIROT (Paris), Prof. Jean-Paul GIROUD (Paris), Prof. Paul LECHAT (Paris), Prof. Marcel LEGRAIN (Paris), Prof. Michel LEPORRIER (Paris), Prof. Gerard NOVEL (Caen), Prof. Alain RAISONNIER (Paris), Prof. Henri ROCHANT, Prof. Gilbert TCHERNIA (Paris), Dr. Henri WAJCMAN (Paris), Prof. Jean-Luc WAUTIER (Paris), Dr. Sylvia BELLUCCI (Paris), Dr. Roland BERGER (Paris), Prof. Jacques-Louis BINET (Paris), Prof. Jacques DIEBOLD (Paris), Dr. Yamama NACIRI (Paris), Prof. Marie-Odile RETHORE (Paris).

Editia originala franceza a fost publicata cu sprijinul Delegatiei generale pentru limba franceza

O parte a termenilor din editia tiparita originala au fost actualizati de catre membrii Comitetului de limbaj medical al Academiei Nationale de Medicina din Paris (https://www.academie-medecine.fr/dictionnaire/): Jean François ALLILAIRE, Pierre BEGUE, Gilles BOUVENOT, Catherine BUFFET, Vincent DELMAS, Marc DELPECH, Brigitte DRENO, Jean DUBOUSSET, Jacques FROTTIER, Claude GIUDICELLI, Jean-Jacques HAUW, Philippe LECHAT, François-Xavier MAQUART, Jean-Louis MICHAUX, Gerard MORVAN, Rissane OURABAH, François RODHAIN, Serge ROSOLEN, Jacques ROUESSE, Jean-Louis WEMEAU, Alain YELNIK

Traducere:
Dr. Sonia BADULICI
Dr. biol. Maria DOBREANU

PREZENTARE

Cu aceasta noua lucrare, Dictionarul Academiei de Medicina abordeaza biologia, una dintre partile constituente ale medicinei moderne, a carei importanta este menita sa dureze. Eficienta si gloria medicinei franceze s-au bazat mult timp pe punerea pe primul plan a clinicii. Ultima jumatate de secol a demonstrat ca niciunul dintre aceste domenii nu poate functiona singular, deoarece clinica si-a atins propriile limite, iar biologia ca atare ar conduce la o medicina care neglijeaza individul, adica umanul. Aceasta demostreaza ca biologia si clinica sunt, din acest moment, indispensabile una celeilalte.

Biologia cuprinde numeroase discipline, toate fiind abordate aici, respectiv: biochimia, care este baza de plecare a tuturor celorlalte, imunologia, hematologia, farmacologia, anatomo-patologia generala, si cea mai recenta disciplina genetica, etc. Niciuna dintre aceste discipline nu este tratata aici in totalitatea sa.

Medicii isi practica meseria conform disciplinelor exercitate in specializare, care toate, utilizeaza aceleasi stiinte fundamentale in cadrul bolilor pe care le trateaza. Volumele deja publicate despre otorinolaringologie, ginecologie, dermatologie, abordeaza notiuni particulare in domeniul lor.

Inevitabil, aceasta lucrare de Biologie citeaza astfel rubrici care au fost deja analizate de Academie, sau vor fi analizate in volumele urmatoare. Aceste duplicari si eventualele lacune aparute vor fi corectate in lucrarea finala, care va oferi o imagine completa a medicinei franceze de inceput de secol XXI.

Niciuna dintre ramurile biologiei nu este complet noua. Fiecare dintre ele are o istorie proprie si au evoluat treptat in functie de descoperiri, intr-o disciplina cu o lingvistica relativa si conforma unor nomenclaturi internationale, adesea putin acceptate in Franta, deoarece exista incoerente ca si in celelalte limbaje profesionale.

De exemplu, ne-ar placea ca toate cuvintele derivate din zahar, de la radicalul grec gluc, sa aiba acelasi prefix. De fapt Claude Bernard, adoptand, fara justificare logica, glicogen, termenii gluc si glic se amesteca. Partizanii denumirii enzimelor la genul masculin au aceleasi argumente si sunt la fel de convingatori ca si cei pro utilizarea denumirii la feminin. Desi nu este sigur ca toti autorii au aceeasi opinie, in volumul de fata s-a ales utilizarea genului masculin.

Termenii din biochimie sunt foarte lungi, ei asociaza radicali, prefixe si sufixe, intr-atat incat demonstreaza ca siglele, abrevierea si acronimele sunt mai necesare in biologie decat in alte domenii. Ne-am straduit sa oferim semnificatiile in ambele locuri, sub forma abreviata si sub forma literara completa. Nu am utilizat o lista intreaga de sigle, care ar fi fost din pacate imperfecte, deoarece acestea nu sunt acceptate de toti si fiecare echipa din fiecare laborator poate inventa nelimitat abrevieri pentru uz propriu sau pentru uzul cercetatorilor dintr-un domeniu restrans.

O alta trasatura specifica biologiei este cea a cerintelor sale tipografice. Aceasta are nevoie de litere mari si mici, in roman si in italic, utilizeaza litere mici sau mari, plasate in indice sau la putere, inainte sau dupa termenul definit : spunand „Carbon paisprezece” se scrie 14C. Toate acestea nu sunt suficiente, aceleasi variatii se aplica si literelor grecesti de la alfa la omega. Din fericire, pentru a evita contrazicerile in ceea ce numim terminologie, s-a ajuns la un acord international asupra unei prezentari acum acceptate de majoritatea biologilor, in ciuda complicatiilor crescande care apar.

In final, ca si in celelalte volume, am indraznit sa folosim cateva grafii noi pentru termenii mai vechi, pentru ca este timpul sa abandonam fanteziile inutile impuse de secolele trecute.

Acest volum de biologie este cel mai voluminos si cel mai complex pe care Academia l-a realizat pana acum. Numerosii sai autori si-au demonstrat aici eruditia in subiectele mereu in schimbare, iar editorul nostru, Consiliul International al Limbii Franceze, a reusit sa se adapteze noilor restrictii editoriale; ca urmare: adresez tuturor cele mai sincere multumiri pentru rabdarea pe care mi-au aratat-o si pentru zelul lor in realizarea acestei frumoase lucrari.

Jean-Charles SOURNIA

PREFATA

Printre termenii de biologie, cei din biochimie constituie baza limbajului tuturor stiintelor biologice si medicale. Si, de la aparitia in 1970-1972 a Dictionarului francez de Medicina si Biologie (A. Manuila si colab., Masson ed.), progresele nu au incetat sa ii imbogateasca in toate domeniile biologiei medicale. Dintre domeniile cele mai studiate, putem mentiona biologia moleculara, impreuna cu genetica si diferentierea tesuturilor si organelor (embriologie), factorii de crestere si factorii proteici de reglare si de comunicare intercelulara, structurile si functiile membranelor, precum si diversele organite intracelulare. Biologia celulara, anatomia patologica generala, hematologia generala si genetica au fost studiate in mod special. Imunologia si patologia bolilor congenitale sunt de asemenea stiinte complet reactualizate. Alergologia este o disciplina care se extinde fara limite in toate domeniile, iar numerosi termeni au fost grupati in
urma cuvantului alergie.

Termeni noi au aparut sub forma de sigle sau abrevieri numerice. Utilitatea lor este evidenta pentru specialisti, dar pot face citirea articolelor stiintifice sau medicale din ce in ce mai dificila, iar biologia devine din ce in ce mai ezoterica. De exemplu, prostaglandinele sunt denumite PGA, PGB, PGE, PGH, PGI, ba chiar PGE1, PGE2, PGE3, PG2, printre factorii nucleari se numara nF-kB. Factorii de initiere a sintezei proteinelor sunt cunoscuti sub denumirea de IF-1, IF-2 etc. Factorii de recunoastere a membranei («cluster de diferntiere») sunt, de exemplu, CD4, CD8, CD43 etc. Cat despre proteinele care nu au primit o denumire specifica, acestea sunt uneori desemnate prin masa lor moleculara in kilodaltoni, de exemplu p60, sau HSP70 si HSP90 pentru proteinele de soc termic. alfa etc. Interleukinele sunt desemnate prin numere: I1-1, I1-2 etc. Factorii de crestere sunt EGF, NGF, PDGF etc.

Construirea de noi cuvinte trebuie sa respecte anumite reguli etimologice si lingvistice. De exemplu, nu este de dorit sa asociezi un prefix grecesc cu un cuvant de origine latina sau invers: astfel, este incorect sa vorbesti despre acizi grasi polinesaturati, in loc de polietilenici sau multinesaturati, la fel cum este cazul pentru multienzime in loc de polienzime. Genul cuvintelor depinde in principiu de sufix sau de ultimul cuvant din cuvintele compuse: astfel, colesterol-esteraza este la feminin, iar creatin-fosfat este la masculin.

Sa ne amintim de asemenea originea si genul celor mai frecvente terminologii sau sufixe chimice:
-ol (m.) pentru alcool
-al (f.) pentru aldehida
-ona (f.) pentru cetona
-an (m.) pentru alcan, hidrocarbura saturata
-ena (f.) pentru alchena, hidrocarbura etilenica
-oza (f.) pentru glucide
-uloza (f.) pentru cetoze
-ina (f.) pentru amine si compusi azotati
-id (m.) pentru aceeasi categorie de compusi ca: acid, amida, lipid, glucid, protid
-oic (adj.) pentru adjectivele acizilor
-aza (f.) pentru enzime

Anumite nomenclaturi nu au fost adoptate universal. De exemplu, poliozidele sau polizaharidele au un sufix in -an (m.) sau -ana (fem.) in functie de autori: dextran sau dextrana, levan sau levana, glican sau glicana, al caror echivalent in engleza este dextran, levan, glycan. Cuvintele «enzima» si derivatele cuvantului enzima (apoezima, coenzima, lizosima, ribozima, abzima etc.) sunt in mod normal de genul masculin in limba franceza, dar adesea folosite la feminin.

Jacques POLONOVSKI

CUPRINS

Termeni de specialitate 13

Index roman – francez 905

Index roman – englez 1082