Dictionar explicativ pentru stiinta si tehnologie roman-englez-francez. Hidroenergetica

ELABORARE:

prof.dr.ing. Eugen-Constantin ISBASOIU, prof.dr.ing. Calin MUCICHESCU, prof.dr.ing. Valeriu NISTREANU, prof.dr.ing. Radu POPA, prof.dr.ing. Nicolae VASILIU, prof.dr.ing. Basarab D. GUZUN, prof.dr.ing. Daniela VASILIU, conf.dr.ing. Carmen-Sanda GEORGESCU, conf.dr.ing. Bogdan POPA, conf.dr.ing. Carmen Anca SAFTA, s.l. Daniela Elena GOGOASE -Universitatea „Politehnica„ Bucuresti;

REVIZIE STIINTIFICA: Prof.dr.ing. Valeriu NISTREANU – Universitatea Politehnica Bucuresti;

PREFATA:

Cunoasterea evolueaza in mod continuu, progresul este adeseori rapid, informatia stiintifica si tehnica circula fara incetare pe glob, aceasta ducand la aparitia unor termeni noi in stiinta si tehnologie, mai intai in limbile de circulatie internationala, creand si cerinta de adaptare in toate limbile si punand probleme – uneori dificile – nevoii de exprimare. Evolutia continua a cunoasterii impune permanent necesitatea de definire a unor termeni noi.

Se constata ca terminologia in domeniile stiintei si tehnologiei este adeseori adaptata necontrolat. Uneori termeni comuni sunt adaptati pentru a descrie sensuri noi in stiinta, ceea ce poate genera confuzii grave pentru lingvistul familiarizat cu limbajul comun, dar nu si cu noua terminologie stiintifica. In limba romana se observa introducerea unor termeni noi, sub influenta unor limbi de larga circulatie (in primul rand engleza, dar si limbile germana si franceza). Uneori comoditatea specialistilor din domeniile stiintifice si tehnice, alteori graba sau lipsa timpului de gandire sau de consultare cu lingvistii, poate uneori ignoranta, fac ca limbajul de specialitate sa sufere o dezvoltare necorespunzatoare, prin introducerea unor termeni care sunt in dezacord cu specificul limbii romane, alteori prin evitarea nejustificata a termenilor existenti in limba romana si care ar putea fi folositi fara nevoia de a adopta termeni straini.

Cerintele de adaptare la reglementarile comunitare, in vederea integrarii in Uniunea Europeana, impun folosirea unei terminologii corecte in stiinta si tehnologie, pentru a asigura traducerea (transcrierea) documentelor europene in limba romana. Aceasta cerinta se refera de fapt la nevoia mai larga de adaptare a terminologiei la toata literatura stiintifica si tehnica publicata in limba romana. De aceea este necesara definirea clara a termenilor utilizati, care trebuie sa exprime esenta, dar si generalul obiectului sau fenomenului descris.

Limbajul formal, caracteristic unui domeniu stiintific sau tehnic, se construieste in analogie cu limbajul obisnuit; in acelasi timp, fiecare domeniu isi lasa amprenta asupra limbajului curent, in masura in care patrunde in constiinta publica. Este rolul definitiilor, prin pozitia lor de conexiune intre concepte si termeni, intre cunoastere si limbaj, sa stabileasca relatiile de legatura. Definitiile referitoare la concepte, si nu la cuvinte, sunt acelea care prin natura lor cuprind cunoasterea. Terminologia stiintifica si tehnica influenteaza evolutia si imbogatirea limbajului odata cu dezvoltarea cunoasterii.

Academia Romana, asumandu-si rolul traditional de a cultiva stiinta si cultura, dar si acela de a urmari evolutia si de a promova cultivarea limbii romane, considera de datoria sa ca elaborarea unei terminologii corecte in domeniul stiintelor exacte sa fie o preocupare de baza, concretizata intr-un program prioritar. Acest rol si l-a asumat Comisia de Terminologie pentru Stiintele Exacte (C.T.S.E.). Activitatea Comisiei s-a axat pe domeniul stiintelor tehnice si tehnologiei, domenii in care evolutia cunoasterii este cea mai rapida. Pana astazi au aparut la Editura Academiei 39 dictionare explicative, de volum redus, cuprinzand termenul descriptor, insotit atunci cand este cazul de sinonimele lui. Descriptorul este urmat de traducerea echivalenta in mai multe limbi de circulatie internationala, precum si de definitia sa in limba romana. La sfarsitul fiecarui volum exista un index de corespondenta intre denumirile termenilor in limbile straine si denumirea in limba romana.

Mentionam ca, limba fiind comuna, expertii Academiei Romane din Comisia de Terminologie pentru Stiintele Exacte colaboreaza cu colegii din cadrul Academiei de Stiinte a Republicii Moldova, elaborarea terminologiei fiind efectuata de specialisti recunoscuti (academicieni, cadre universitare) din fiecare domeniu al stiintei si tehnicii.

Consideram ca prin publicarea dictionarelor de terminologie stiintifica si tehnica, Academia Romana pune la dispozitia specialistilor un intrument extrem de util si necesar, sperand ca acestea vor fi recunoscute ca atare de comunitatea utilizatorilor (Acad. Ionel HAIDUC, Presedintele Academiei Romane);

INTRODUCERE:

Comisia de Terminologie pentru Stiinte Exacte si-a propus ca unul din principalele sale obiective sa fie editarea de dictionare explicative multilingve, care sa contribuie la stabilirea unei terminologii corecte in domeniul stiintelor exacte. Avand in vedere complexitatea unei astfel de lucrari s-a decis la realizarea ei in etape pe diferite domenii, incepandu-se cu domeniul stiintelor tehnice. Pentru ca acest dictionar sa-si poata atinge scopul propus s-au avut in vedere cateva principii de baza:

– fiind vorba de dictionare explicative, s-a dat o deosebita importanta definitiilor conceptelor, astfel incat acestea sa fie clare si exacte; sa exprime corect continutul conceptului, iar delimitarea de alte concepte sa fie bine precizata, eliminandu-se ambiguitatile;

– relatiile dintre concepte sa fie facute conform unei ierarhizari, avand la baza tezaurizarea terminologiei din domeniul respectiv;

– atat la elaborarea definitiilor cat si la stabilirea termenilor echivalenti in limbile straine s-au consultat cele mai reprezentative si mai recente documentatii elaborate de foruri sau organizatii internationale competente in respectivele domenii; de asemenea, atat ca fond, cat si ca forma s-au respectat standardele internationale (indeosebi publicatiile ISO si CEI) precum si cele romanesti (STAS).

In situatia in care, prin evolutia tehnologiei, vor interveni schimbari in continutul unor concepte sau vor aparea concepte si termeni noi, se vor intocmi noi editii cu completarile sau schimbarile necesare. Eventualele sugestii sau recomandari privind editiile viitoare sunt binevenite.

Dictionarul actual se refera la terminologia domeniului Hidroenergetic, in cadrul caruia au fost procesate subdomeniile:

– actionari hidraulice si pneumatice;
– amenajari hidroenergetice;
– echipamente electrice;
– echipamente hidromecanice;
– hidroenergetica si gospodarirea apelor;
– hidrologie;
– masini si echipamente hidraulice.

Fondul conceptual al subdomeniilor cuprinse in dictionarul de fata contine 3680 de concepte (descriptori), iar fondul terminologic contine 3960 de termeni (Acad. Gleb DRAGAN, Prof.dr.ing. Eugen-Constantin ISBASOIU);

CUPRINS:

Prefata VII
Introducere IX
Indicatii de utilizare X
Termeni de specialitate 1
Index englez-roman 298
Index francez-roman 360
Surse bibliografice 425

INDICATII DE UTILIZARE:

Pentru facilitarea consultarii dictionarului privind domeniul Hidroenergetica, supunem atentiei cititorilor urmatoarele precizari. Dictionarul cuprinde peste 3960 de termeni, fiind structurat pe doua sectiuni:
– prima sectiune prezinta o serie de termeni importanti utilizati in domeniile Hidroenergeticii;
– a doua sectiune cuprinde indexul englez-roman si francez-roman, al termenilor definiti in prima sectiune.

Prima sectiune a dictionarului explicativ contine in principal lista alfabetica a termenilor din domeniul mentionat redati cu caracter bold, si anume:
Termenii de baza (descriptorii) in limba romana sunt insotiti de termenii corespunzatori in limbile engleza, franceza (redati cu caractere italice) si de definitiile conceptelor. Daca exista vecinatate lexicala, atunci descriptorul (in limba romana) este insotit de sinonimele recomandate precedate de de simbolul: ?. Componentele acestei inregistrari sunt separate prin semnul grafic „/”. Non-descriptorii prezenti de asemenea in lista alfabetica (sinonimele romanesti recomandate) sunt urmati de semnul de trimitere la termenul de baza corespunzator (?), unde se afla si definitia acestuia. Definitiile conceptelor sunt fie preluate (si uneori prelucrate) direct din sursele bibliografice romanesti, fie preluate si traduse (eventual prelucrate) din publicatiile ISO, CEI, Glosare internationale.