Ferdinand I. O poveste adevarata

DESPRE CARTE

„O carte inaltatoare, un omagiu emotionant si pe deplin meritat adus celui mai nobil dintre regii Romaniei, Ferdinand I, de catre unul dintre marii si sincerii sai admiratori de peste veac, inimosul, mereu nelinistitul si totodata istoricul de certa vocatie Neculai Moghior. O carte care, prin dubla ei semnificatie, de monument al recunostintei si, in acelasi timp, de certa lectie de patriotism, isi justifica investitia cu atat mai mult cu cat Romania prezenta pare intrata din nou in vrie, si inca mai rau ca in primii ani interbelici cand, desi «Mare» prin jertfa pe campul de lupta a sutelor de mii de ostasi-tarani, a fost condusa catre dezastru de la «tribuna» Parlamentului din Bucuresti, unde clasa politica a fost mai dezbinata, mai corupta si mai turbat-inconstienta ca niciodata. O carte, ne permitem sa apreciem, premonitorie.” (Dan Giju)

„Indragindu-l pe regele Ferdinand I pentru ca a reusit sa-si depaseasca si sa subordoneze conditia sa umana, sa biruie sentimentele personale de parinte si sa puna interesele tarii mai presus de orice, Neculai Moghior surprinde si comenteaza aspectele esentiale, caracteristice epocii in care a incadrat memorabilele pilde oferite de suveran impletite cu simtul datoriei, de la discursul oficial pana la fapta marunta a aceluia care trudea la painea cea de toate zilele. Creatia originala a autorului sporeste cu aceasta frumoasa lucrare – postuma – care incoroneaza si laudabila sa munca, precum aureoleaza si viata regelui tuturor romanilor.” (Constantin Mosincat)

„Regele Ferdinand I va ramane mare rege, intaiul mare cetatean, cel dintai mare soldat si mare sef de oaste. Regele Ferdinand I va ramane in istorie: Regele cel Leal, Intregitorul de Tara, Marele Erou National. A iubit tara pentru care s-a jertfit. […] Istoria va spune ca Ferdinand I al Romaniei a fost un rege foarte mare. A fost astfel prin limpeziciunea unei inteligente minunat adaptata functiei sale si, mai ales, printr-o tarie de caracter si o noblete sufleteasca care, in lupta cu evenimentele cele mai tragice, le-a fost totdeauna superioare. Si aceste evenimente sunt de asa na¬tura ca, dupa Romania, nici o alta tara nu trebuie sa aduca me¬moriei sale atat cat Franta, prin prinosul sau de recunostinta si veneratie. Nici un suveran nu ne-a dat mai stralucite dovezi de prietenie, de incredere si de statornicie.” (Contele de Saint-Aulaire)