Intre doua lumi. Editie revizuita si adaugita

Cartea reprezinta nr.48 din colectia „Verde” publicata de Editura Romania pitoreasca

Lansarea cartii va avea loc in prezenta autorului, miercuri, 28 octombrie 2026, la Sala A.G.I.R. din Bdul. Dacia nr.26, etaj 1, Sector 1, Bucuresti, intre orele 17:00-19:30

PREFATA

Latinii foloseau o expresie pentru a indica rolul destinului in viata unui om: nomen omen, numele este o prevestire. Numele Nicolaescu contine radacina Nico, din grecul niki, victorie. Si intr-adevar, Viorel Nicolaescu este un victorios, cu existenta constant marcata de succese profesionale, sentimentale, sportive. Cu un fizic de june prim, un creier bine echipat si o vointa de fier, Viorel Nicolaescu a fost mereu un personaj marcant care a avut un impact in societatea pe care a frecventat-o. Eram foarte tanar, in primii ani de facultate, cand am auzit vorbindu-se de Viorel caruia ii mersese faima de Tombeur de femmes. Apoi, cand plecasem deja din Romania, am auzit de la diferiti prieteni despre escaladele iesite din comun ale lui Viorel, ca de exemplu ascensiunea intr-o singura zi a celor trei trasee dificile – Fisura Sperantei, Fisura Albastra si Fisura Mult Dorita – realizate impreuna cu Mihai Pupeza in timp record.

Ne-am intalnit in 1979 la Chamonix, prilej de mare bucurie, cand l-am vazut pe Emil Coliban, campion de alpinism si de munte. Traversarea Charmoz-Grepon, despre care relateaza Viorel, a incoronat parca visurile noastre din tinerete, cand Alpii mi se pareau pe o alta planeta, de neajuns, de neatins.

Dupa cativa ani am urcat impreuna cu Viorel si Tapiru’ traseul Innominata din Mont Blanc, un paradis de creste, pereti de granit si ghetari care dau senzatia de izolare totala intr-o ambianta fabuloasa. O chintesenta a alpinismului de mare altitudine. Am admirat stilul elegant de escalada pe stanca al lui Viorel care trecea in suplete pasaje dificile, in plus la mare altitudine si cu un rucsac incarcat.

Cartea „Intre doua lumi” este in primul rand un jurnal al activitatii alpine a autorului care vrea sa scoata in evidenta performantele realizate, dar si ture in care primeaza bucuria de a se afla in natura. Personal, consider ca motivatia principala autorului a fost dorinta de libertate, acea senzatie unica de a nu depinde de nimeni si de nimic, pierdut undeva intre cer si pamant.

Libertate care, asa cum scrie si autorul, lipsea cu desavarsire in societatea comunista romaneasca. Alpinismul a reprezentat o evadare, o iesire intr-o lume extraordinara, a liberului arbitru si a explorarii din dorinta de a-si satisface curiozitatea. Bineinteles, frisonul aventurii uneori extreme, cu furtuna de adrenalina declansata si cu endorfinele care dau senzatia de emotie si de placere, sunt alte motive serioase de a practica alpinismul.

Primul capitol al cartii evoca cu oarecare nostalgie vremea copilariei, viata la tara la casa bunicului, cu toate bucuriile simple, dar profunde pe care le poate oferi o atmosfera bucolica. Este o perioada de cea mai mare plasticitate a creierului, cand natura necontaminata imprima tendinta la observatie, meditatie, deschidere catre exterior. Pentru autor, bucuria de a trai in natura depaseste mizeriile vietii cotidiene, restrictiile materiale. De asemenea, contactul cu oamenii simpli ii dau o dimensiune profunda a existentei, ca in perioada cand este tanar medic absolvent in satul Cheia de la poalele muntelui Zaganu sau la intreprinderea forestiera din Maneciu-Ungureni.

In continuare, il gasim pe autor in plina ascendenta profesionala, mai intai preparator la Institutul de Virusologie, apoi cercetator stagiar la Institutul de Medicina Interna „N. Gh. Lupu”.

Incepe sa faca studii de fiziopatologie a aparatului respirator, insotite de anchete epidemiologice pe teren; publica rezultatele in reviste din tara si strainatate. Dupa vizita profesorului Lawther in Romania, primeste o bursa OMS in Marea Britanie unde vine in contact cu personalitati marcante ale medicinei engleze si noteaza cu uimire nivelul inalt al medicinei practicate acolo.

Urmeaza cateva capitole de prezentare a numeroase ture de catarare, abundent descrise si care pot constitui o inspiratie pentru cei care practica alpinismul. Autorul a inceput sa practice alpinismul in compania unor oameni cu mare experienta ca Nae Moldovan, Miki Anitia, Nicolae Baticu, Ciprian Foias si altii, ceea ce i-a permis sa parcurga pas cu pas etapele perfectiunii in catarare, dar si evaluarea orientarii in perete, a securitatii echipei si a problemelor de supravietuire in munte in conditii climatice extreme. Autorul descrie ture din Bucegi, ca si din numeroase alte zone de catarare din tara. Indrageste Piatra Craiului, cu natura sa fabuloasa, cu brane, vai si valcele misterioase, cu tancuri care tasnesc spre cer din vegetatia deasa de jnepeni. Descopera o zona de catarare in Prapastiile Zarnestilor, la Cheile Postavarului, in care de-a lungul anilor va deschide numeroase trasee, multe dintre ele de mare dificultate.

Un capitol important este descrierea expeditiei din Caucaz, cand alpinistii romani reusesc cateva ascensiuni remarcabile, cum este varful Sciurovski pe traseul Kinsitzki. Echipa infrunta conditii climatice foarte dificile, ninsoare, furtuni si alte „fenomene neprevazute.”

Apoi, urmeaza relatarea escaladelor de mare dificultate realizate in 1979 la Chamonix (Grand Capucin, via Bonatti, Aiguille de Blaitiere, Fisura Brown, Directa Americana, Aiguille du Dru si altele) si apoi in Elvetia, Piz Badile peretele nordic, traseul Cassin. Este, desigur, realizarea visurilor oricarui alpinist si din randurile scrise se simte satisfactia profunda a autorului pentru escaladele facute.

In 1981, autorul paraseste Romania si emigreaza in Statele Unite, lasand in urma familia si prietenii, cariera medicala in plina ascensiune si toate amintirile care il leaga de munte, de refugiul Costila, cel mai drag loc al tineretii, cum il numeste el. Este o decizie dramatica care il costa afectiv, are momente de deznadejde in fata unui viitor foarte tulbure, dar cu tenacitatea care il caracterizeaza reuseste sa-si refaca viata si cariera medicala, luptand constant cu toate greutatile. Trece examenele ECFMG pentru calificarea ca medic in Statele Unite, gaseste un post la Cabrini Hospital din New York, unde face, treptat, stagiile de intern, rezident, rezident sef. Dupa 1990, organizeaza in Romania cursuri pentru medicii romani care doresc sa plece pentru lucru in Statele Unite, de asemenea merge la Milano si la Roma pentru a prezenta Cabrini Hospital medicilor italieni care doresc sa emigreze. In acelasi timp, este implicat in invatamantul medical ca profesor asistent de medicina interna la New York Medical College, apoi la Saint Vincent Hospital si Beekman Downtown Hospital, obtinand diverse awards, premii pentru excelenta in invatamant si ingrijirea bolnavilor.

Continua activitatea de catarare in Statele Unite, incepand cu ture in muntii Shawangunks, apoi in muntii din Wyoming si South Dakota. Antrenandu-se asiduu, reuseste sa faca escalade dificile de stanca, intai 5.8-5.9, apoi 5.10. Iarna face ascensiuni pe gheata folosind tehnica moderna de piolet tractiune, suferind un accident major soldat cu multiple fracturi urmat de luni de reabilitare.

Nu se descurajeaza si, in acelasi an, reia escalada, reusind sa realizeze cateva ascensiuni importante in Rocky Mountain National Park si in Colorado. Face expeditii in Huayna Potosi (6.088 metri) din Bolivia; in Ecuador are o aventura pe Cotopaxi, care ar fi putut sa-i fie fatala, urca pe Chimborazo (6.260 metri). Dupa pensionare, in 2014, incepe sa faca lungi calatorii, in Laos, in India – unde apreciaza arta erotica a templelor din Khajuraho si cerul instelat din desertul Thar; in Uganda, se apropie prea mult de o gorila, care il pedepseste cu un branci monumental. In pofida unei interventii chirurgicale serioase avute in urma cu cativa ani, Viorel Nicolaescu ramane acelasi entuziast energic, plin de vitalitate si pofta de viata, cu programe de viitor, de escalade etc. Odata, cand eram tanar medic, i-am cerut permisiunea sefului sa lipsesc in weekend de la spital ca sa merg la catarat. Raspunsul lui a fost „Mai, Puiu, tu o sa fii cel mai bun doctor dintre alpinisti si cel mai bun alpinist dintre doctori”.

Aceasta fraza glumeata i se potriveste de minune lui Viorel, dar in versiunea ei serioasa.

Cartea lui Viorel Nicolaescu nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nici unui alpinist.

Nicolae DIMACHE

CUPRINS

Prefata 5

INTRAREA IN TRASEU 11
Copilaria 12
La Valea Stanciului 16
Colectivizarea 22
Tineretea 23
La Facultatea de Medicna, note sociale si examene cu revolverul pe masa 28
Prima excursie la Pestera 33
Sfarsitul carierei mele de boxeur 34
Trei saptamani pe creasta Fagarasului 35
Primele mele iesiri alpine 37
Pandemia de gripa din 1959 38
La Cheia si Maneciu-Ungureni 40
Anii de inceput 45
Generatia de aur a alpinismului romanesc 48
Nae Moldovan si adevaratul botez in catarare 49
Intr-un traseu al lui Emilian Cristea, batut in 1945 50
Prima mare lovitura din viata 58
Maturitatea 61
Vodca si antigelul elicopterului 65
Profesorul Lawther si… caietul de spion! 67
John si Joanna Levine 73
Un telefon din Bielorusia 78
O rusoaica la schimb de experienta 80
Grupele de studenti si garzile de noapte pe Salvare 81
Cutremurul din 4 martie 1977 84
Profesorul Bruckner si examenul de medic primar 87
Furcile si alpinismul tehnic in Romania 89
Primul accident mai serios 95
Povestea unui teleschi 97
Alpinism la vreme de iarna 101
La Refugiul Costila 107
Un plan de antrenament foarte riguros 115
Anii cei mai frumosi de catarare 118
Caucaz 137
Trilogia sperantei, albastra si mult dorita intr-o zi lumina! 148
Catarare cu straini in Costila 154
O mare nenorocire 160
Traseul Bonatti din Grand Capucin,
Charmoz-Grepon si Directa Americana 174
Denise Escande in Romania 183
Asa cum i-am cunoscut 190
De-ale refugiului 201

LUMEA CEALALTA 210
Munchen 212
Pe Aeroportul JFK cu Tapiru’ 220
Soarta mi-a fost favorabila! 227
SIDA face victime 232
O scrisoare de multumiri de la
Papa Ioan Paul al doilea 237
Sosirea familiei, sotia si fiica, dupa aproape doi ani 240
Reintoacerea in Romania 248
Viata medicala si pacientii celebri 252
Decaderea invatamantului si calatoriile in Romania si Italia 256
Tragedia de la World Trade Center 262
Munca de profesor asistent la New York Medical College 265
Activitatea alpina si calatoriile 274
Prima iesire in Europa 278
Inapoi la catarare intensa in Statele Unite 284
In Wyoming si South Dakota 286
Catarare vara si iarna in Gunks si New Hampshire 291
Calatorii in America de Sud 295
Catarare cu romani si americani in Statele Unite 300
Vacanta de catarare in Spania 305
Iarna, un accident grav in Catskills 307
Din nou in Romania, apoi Bolivia, Cambodgia si Laos 313
In jurul statelor unite cu Sandu Patrascu, dupa care India, Namibia, Uganda si Iordania 326
Catarare pe gheata in Ouray, Colorado 330

IN LOC DE POSTFATA 333

POST SCRIPTUM 339

DESPRE AUTOR

Viorel Nicolaescu s-a nascut la Craiova, in 1939. A urmat Liceul Sf. Sava din Bucuresti, iar din 1955 Facultatea de medicina generala din Capitala, pe care a absolvit-o in 1961. A profesat la Cheia, la Maneciu-Ungureni, apoi a intrat preparator la Institutul de Inframicrobiologie, dupa care cercetator la Institutul de Medicina Interna „N. Gh. Lupu”. Doctor in stiinte medicale. In 1974, a obtinut o bursa OMS in Marea Britanie si a lucrat in spitale din Londra, Glasgow si Edinburgh. In 1981, a emigrat in SUA, unde si-a exersat profesia in spitale, in invatamant medical, cat si in cabinetul privat din Manhattan. Si-a inceput pasiunea montana in anii `60, ramanand alpinist nealiniat, parcurgand cele mai dificile trasee din tara si inaugurand premiere de mare dificultate. A participat la expeditiile romanesti din Caucaz (1974) si Chamonix (1979). Dupa emigrarea in SUA si-a continuat activitatea alpina in multe zone vestite din Statele Unite, Franta, Spania si America de Sud.