Sensul gandirii filozofice

DESPRE CARTE

Sensul gindirii filozofice exprima procesul ideatic prin care s-au epuizat, fara succes, variantele posibile de realizare a unitatii dintre subiect si obiect – in conditiile pastrarii prezumtiei originare a existentei unei lumi independente de orice subiect – si prin care s-au formulat consecintele acestui esec, respectiv acceptarea si valorificarea particularului, a individualului, a diversului si a concretului schimbator.

Ca urmare a acestui parcurs emancipator, gindirea filozofica va putea in viitor sa paraseasca etapa gnoseologica si sa paseasca intr-o etapa noua, respectiv in cea creatoare. Filozofia nu este si nici nu ar putea sa fie o supra-stiinta, o forma de cunoastere absoluta, dar nu din cauza unei deficiente proprii, ci din simplul motiv ca nu exista, in general, cunoastere, adica o relatie intre un obiect in sine, preexistent, si un subiect epistemic. Raportul dintre cei doi termeni este cu totul altul, unul cu adevarat integrator, care ii situeaza pe acelasi plan, astfel incit, din perspectiva unui asemenea ansamblu subiectiv-obiectiv cunoasterea – in acceptiunea clasica -, nu mai are niciun sens, caci relatia imanenta acelui intreg ia forma unei autocreatii.

CUPRINS

Introducere 7

Antichitatea 19

Evul Mediu 71

Renasterea 80

Descartes 88

Epoca prekantiana 96

Kant 105

Fichte 112

Schelling 119

Hegel 125

Schopenhauer 135

Pozitivismul – Comte 147

Feuerbach 153

Kierkegaard 162

Marx 171

Dilthey 191

Nietzsche 197

Vaihinger 200

Freud 204

Durkheim 209

Bergson 213

Neokantianismul 222

Husserl 227

Russell 238

Einstein 242

Jaspers 248

Lavelle 253

Lukacs 255

Heidegger 263

Wittgenstein 271

Gramsci 279

Cercul de la Viena (Neopozitivismul) 282

Piaget 285

Marcuse 291

Heisenberg 294

Gadamer 312

Popper 314

Odobleja 323

Sartre 329

Levinas 335

Raymond Aron 337

Merleau-Ponty 341

Levi-Strauss 346

Georg Klaus 349

David Bohm 354

Structuralismul francez 367

Derrida 372

Scoala de la Frankfurt 377

Kolakowski 380

Rezumatul reflectiei filozofice 387

Bibliografie 413